Judecătorii 2:1
Îngerul Domnului S-a suit din Ghilgal la Bochim și a zis: „Eu v-am scos din Egipt și v-am adus în ţara pe care am jurat părinţilor voștri că v-o voi da. Am zis: ‘Niciodată nu voi rupe legământul Meu cu voi,
Judecătorii 2:2
și voi să nu încheiaţi legământ cu locuitorii din ţara aceasta, ci să le surpaţi altarele.’ Dar voi n-aţi ascultat de glasul Meu. Pentru ce aţi făcut lucrul acesta?
Judecătorii 2:3
Am zis atunci: ‘Nu-i voi izgoni dinaintea voastră, ci vă vor sta în coaste și dumnezeii lor vă vor fi o cursă.’”
Judecătorii 2:4
După ce a spus Îngerul Domnului aceste vorbe tuturor copiilor lui Israel, poporul a ridicat glasul și a plâns.
Judecătorii 2:5
Au pus locului aceluia numele Bochim (Cei ce plâng) și au adus jertfe Domnului acolo.
Judecătorii 2:6
Iosua a dat drumul poporului, și copiii lui Israel au plecat, fiecare, în moștenirea lui, ca să ia ţara în stăpânire.
Judecătorii 2:7
Poporul a slujit Domnului în tot timpul vieţii lui Iosua și în tot timpul vieţii bătrânilor care au trăit după Iosua și care văzuseră toate lucrurile mari pe care le făcuse Domnul pentru Israel.
Judecătorii 2:8
Iosua, fiul lui Nun, robul Domnului, a murit în vârstă de o sută zece ani.
Judecătorii 2:9
L-au îngropat în ţinutul pe care-l avea de moștenire, la Timnat-Heres, în muntele lui Efraim, la miazănoapte de muntele Gaaș.
Judecătorii 2:10
Tot neamul acela de oameni a fost adăugat la părinţii lui și s-a ridicat după el un alt neam de oameni, care nu cunoștea pe Domnul, nici ce făcuse El pentru Israel.
Judecătorii 2:11
Copiii lui Israel au făcut atunci ce nu plăcea Domnului și au slujit baalilor.
Judecătorii 2:12
Au părăsit pe Domnul Dumnezeul părinţilor lor, care-i scosese din ţara Egiptului, și au mers după alţi dumnezei, dintre dumnezeii popoarelor care-i înconjurau; s-au închinat înaintea lor și au mâniat pe Domnul.
Judecătorii 2:13
Au părăsit pe Domnul și au slujit lui Baal și astarteelor.
Judecătorii 2:14
Domnul S-a aprins de mânie împotriva lui Israel. El i-a dat în mâinile unor prădători care i-au prădat, i-a vândut în mâinile vrăjmașilor lor de jur împrejur și nu s-au mai putut împotrivi vrăjmașilor lor.
Judecătorii 2:15
Oriunde mergeau, mâna Domnului era împotriva lor, ca să le facă rău, cum spusese Domnul și cum le jurase Domnul. Au ajuns astfel într-o mare strâmtorare.
Judecătorii 2:16
Domnul a ridicat judecători ca să-i izbăvească din mâna celor ce-i prădau.
Judecătorii 2:17
Dar ei n-au ascultat nici de judecătorii lor, căci au curvit cu alţi dumnezei și s-au închinat înaintea lor. În curând s-au abătut de la calea pe care o urmaseră părinţii lor și n-au ascultat de poruncile Domnului, ca și ei.
Judecătorii 2:18
Când le ridica Domnul judecători, Domnul era cu judecătorul și-i izbăvea din mâna vrăjmașilor lor în tot timpul vieţii judecătorului, căci Domnului I se făcea milă de suspinele scoase de ei împotriva celor ce-i apăsau și-i chinuiau.
Judecătorii 2:19
Dar, după moartea judecătorului, se stricau din nou, mai mult decât părinţii lor, ducându-se după alţi dumnezei, ca să le slujească și să se închine înaintea lor, și stăruiau în această purtare și împietrire.
Judecătorii 2:20
Atunci, Domnul S-a aprins de mânie împotriva lui Israel și a zis: „Fiindcă neamul acesta a călcat legământul Meu pe care-l poruncisem părinţilor lor și fiindcă n-au ascultat de glasul Meu,
Judecătorii 2:21
nu voi mai izgoni dinaintea lor niciunul din neamurile pe care le-a lăsat Iosua când a murit.
Judecătorii 2:22
Astfel, prin ele, voi pune pe Israel la încercare, ca să știu dacă vor căuta sau nu să urmeze calea Domnului, cum au căutat părinţii lor.”
Judecătorii 2:23
Și Domnul a lăsat în pace pe popoarele acelea pe care nu le dăduse în mâinile lui Iosua și nu S-a grăbit să le izgonească.