Apocalipsa 16:1
Și am auzit un glas tare, care venea din Templu și care zicea celor șapte îngeri: „Duceţi-vă și vărsaţi pe pământ cele șapte potire ale mâniei lui Dumnezeu!”
Apocalipsa 16:2
Cel dintâi s-a dus și a vărsat potirul lui pe pământ. Și o rană rea și dureroasă a lovit pe oamenii care aveau semnul fiarei și care se închinau icoanei ei.
Apocalipsa 16:3
Al doilea a vărsat potirul lui în mare. Și marea s-a făcut sânge, ca sângele unui om mort. Și a murit orice făptură vie, chiar și tot ce era în mare.
Apocalipsa 16:4
Al treilea a vărsat potirul lui în râuri și în izvoarele apelor. Și apele s-au făcut sânge.
Apocalipsa 16:5
Și am auzit pe îngerul apelor zicând: „Drept ești Tu, Doamne, care ești și care erai! Tu ești Sfânt, pentru că ai judecat în felul acesta.
Apocalipsa 16:6
Fiindcă aceștia au vărsat sângele sfinţilor și al prorocilor, le-ai dat și Tu să bea sânge. Și sunt vrednici.”
Apocalipsa 16:7
Și am auzit altarul zicând: „Da, Doamne Dumnezeule, Atotputernice, adevărate și drepte sunt judecăţile Tale!”
Apocalipsa 16:8
Al patrulea a vărsat potirul lui peste soare. Și soarelui i s-a dat să dogorească pe oameni cu focul lui.
Apocalipsa 16:9
Și oamenii au fost dogoriţi de o arșiţă mare și au hulit Numele Dumnezeului care are stăpânire peste aceste urgii și nu s-au pocăit ca să-I dea slavă.
Apocalipsa 16:10
Al cincilea a vărsat potirul lui peste scaunul de domnie al fiarei. Și împărăţia fiarei a fost acoperită de întuneric. Oamenii își mușcau limbile de durere.
Apocalipsa 16:11
Și au hulit pe Dumnezeul cerului din pricina durerilor lor și din pricina rănilor lor rele și nu s-au pocăit de faptele lor.
Apocalipsa 16:12
Al șaselea a vărsat potirul lui peste râul cel mare, Eufrat. Și apa lui a secat, ca să fie pregătită calea împăraţilor care au să vină din Răsărit.
Apocalipsa 16:13
Apoi am văzut ieșind din gura balaurului și din gura fiarei și din gura prorocului mincinos trei duhuri necurate, care semănau cu niște broaște.
Apocalipsa 16:14
Acestea sunt duhuri de draci, care fac semne nemaipomenite și care se duc la împăraţii pământului întreg, ca să-i strângă pentru războiul zilei celei mari a Dumnezeului celui Atotputernic.
Apocalipsa 16:15
„Iată, Eu vin ca un hoţ. Ferice de cel ce veghează și își păzește hainele, ca să nu umble gol și să i se vadă rușinea!”
Apocalipsa 16:16
Duhurile cele rele i-au strâns în locul care pe evreiește se cheamă Armaghedon.
Apocalipsa 16:17
Al șaptelea a vărsat potirul lui în văzduh. Și din Templu, din scaunul de domnie, a ieșit un glas tare, care zicea: „S-a isprăvit!”
Apocalipsa 16:18
Și au urmat fulgere, glasuri, tunete și s-a făcut un mare cutremur de pământ, așa de tare cum, de când este omul pe pământ, n-a fost un cutremur așa de mare.
Apocalipsa 16:19
Cetatea cea mare a fost împărţită în trei părţi și cetăţile neamurilor s-au prăbușit. Și Dumnezeu Și-a adus aminte de Babilonul cel mare, ca să-i dea potirul de vin al furiei mâniei Lui.
Apocalipsa 16:20
Toate ostroavele au fugit și munţii nu s-au mai găsit.
Apocalipsa 16:21
O grindină mare, ale cărei boabe cântăreau aproape un talant, a căzut din cer peste oameni. Și oamenii au hulit pe Dumnezeu din pricina urgiei grindinei, pentru că această urgie era foarte mare.