Apocalipsa 12:1
În cer s-a arătat un semn mare – o femeie învăluită în soare, cu luna sub picioare și cu o cunună de douăsprezece stele pe cap.
Apocalipsa 12:2
Ea era însărcinată, ţipa în durerile nașterii și avea un mare chin ca să nască.
Apocalipsa 12:3
În cer s-a mai arătat un alt semn: iată, s-a văzut un mare balaur roșu, cu șapte capete, zece coarne și șapte cununi împărătești pe capete.
Apocalipsa 12:4
Cu coada trăgea după el a treia parte din stelele cerului și le arunca pe pământ. Balaurul a stat înaintea femeii care stătea să nască, pentru ca să-i mănânce copilul, când îl va naște.
Apocalipsa 12:5
Ea a născut un fiu, un copil de parte bărbătească. El are să cârmuiască toate neamurile cu un toiag de fier. Copilul a fost răpit la Dumnezeu și la scaunul Lui de domnie.
Apocalipsa 12:6
Și femeia a fugit în pustie, într-un loc pregătit de Dumnezeu, ca să fie hrănită acolo o mie două sute șaizeci de zile.
Apocalipsa 12:7
Și în cer s-a făcut un război. Mihail și îngerii lui s-au luptat cu balaurul. Și balaurul cu îngerii lui s-au luptat și ei,
Apocalipsa 12:8
dar n-au putut birui; și locul lor nu li s-a mai găsit în cer.
Apocalipsa 12:9
Și balaurul cel mare, șarpele cel vechi, numit diavolul și Satana, acela care înșală întreaga lume, a fost aruncat pe pământ și împreună cu el au fost aruncaţi și îngerii lui.
Apocalipsa 12:10
Și am auzit în cer un glas tare, care zicea: „Acum au venit mântuirea, puterea și împărăţia Dumnezeului nostru și stăpânirea Hristosului Lui, pentru că pârâșul fraţilor noștri, care zi și noapte îi pâra înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos.
Apocalipsa 12:11
Ei l-au biruit prin sângele Mielului și prin cuvântul mărturisirii lor și nu și-au iubit viaţa chiar până la moarte.
Apocalipsa 12:12
De aceea bucuraţi-vă, ceruri și voi care locuiţi în ceruri! Vai de voi, pământ și mare! Căci diavolul s-a coborât la voi cuprins de o mânie mare, fiindcă știe că are puţină vreme.”
Apocalipsa 12:13
Când s-a văzut balaurul aruncat pe pământ, a început să urmărească pe femeia care născuse copilul de parte bărbătească.
Apocalipsa 12:14
Și cele două aripi ale vulturului celui mare au fost date femeii ca să zboare cu ele în pustie, în locul ei, unde este hrănită o vreme, vremi și jumătatea unei vremi, departe de faţa șarpelui.
Apocalipsa 12:15
Atunci, șarpele a aruncat din gură apă, ca un râu, după femeie, ca s-o ia râul.
Apocalipsa 12:16
Dar pământul a dat ajutor femeii. Pământul și-a deschis gura și a înghiţit râul pe care-l aruncase balaurul din gură.
Apocalipsa 12:17
Și balaurul, mâniat pe femeie, s-a dus să facă război cu rămășiţa seminţei ei, cu cei care păzesc poruncile lui Dumnezeu și ţin mărturia lui Isus Hristos.