Iacov 2:1
Fraţii mei, să nu ţineţi credinţa Domnului nostru Isus Hristos, Domnul slavei, căutând la faţa omului.
Iacov 2:2
Căci, de pildă, dacă intră în adunarea voastră un om cu un inel de aur și cu o haină strălucitoare și intră și un sărac îmbrăcat prost
Iacov 2:3
și voi puneţi ochii pe cel ce poartă haina strălucitoare și-i ziceţi: „Tu șezi în locul acesta bun!” și apoi ziceţi săracului: „Tu stai acolo în picioare!” sau: „Șezi jos la picioarele mele!”,
Iacov 2:4
nu faceţi voi oare o deosebire în voi înșivă și nu vă faceţi voi judecători cu gânduri rele?
Iacov 2:5
Ascultaţi, preaiubiţii mei fraţi: n-a ales Dumnezeu pe cei ce sunt săraci în ochii lumii acesteia ca să-i facă bogaţi în credinţă și moștenitori ai Împărăţiei, pe care a făgăduit-o celor ce-L iubesc?
Iacov 2:6
Și voi înjosiţi pe cel sărac! Oare nu bogaţii vă asupresc și vă târăsc înaintea judecătoriilor?
Iacov 2:7
Nu batjocoresc ei frumosul nume pe care-l purtaţi?
Iacov 2:8
Dacă împliniţi Legea împărătească, potrivit Scripturii: „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuţi”, bine faceţi.
Iacov 2:9
Dar, dacă aveţi în vedere faţa omului, faceţi un păcat și sunteţi osândiţi de Lege ca niște călcători de lege.
Iacov 2:10
Căci cine păzește toată Legea și greșește într-o singură poruncă se face vinovat de toate.
Iacov 2:11
Căci Cel ce a zis: „Să nu preacurvești” a zis și: „Să nu ucizi.” Acum, dacă nu preacurvești, dar ucizi, te faci călcător al Legii.
Iacov 2:12
Să vorbiţi și să lucraţi ca niște oameni care au să fie judecaţi de o Lege a slobozeniei:
Iacov 2:13
căci judecata este fără milă pentru cel ce n-a avut milă; dar mila biruiește judecata.
Iacov 2:14
Fraţii mei, ce-i folosește cuiva să spună că are credinţă, dacă n-are fapte? Poate oare credinţa aceasta să-l mântuiască?
Iacov 2:15
Dacă un frate sau o soră sunt goi și lipsiţi de hrana de toate zilele
Iacov 2:16
și unul dintre voi le zice: „Duceţi-vă în pace, încălziţi-vă și săturaţi-vă!” fără să le dea cele trebuincioase trupului, la ce i-ar folosi?
Iacov 2:17
Tot așa și credinţa, dacă n-are fapte, este moartă în ea însăși.
Iacov 2:18
Dar va zice cineva: „Tu ai credinţa, și eu am faptele.” Arată-mi credinţa ta fără fapte și eu îţi voi arăta credinţa mea din faptele mele.
Iacov 2:19
Tu crezi că Dumnezeu este unul, și bine faci, dar și dracii cred… și se înfioară!
Iacov 2:20
Vrei dar să înţelegi, om nesocotit, că credinţa fără fapte este zadarnică?
Iacov 2:21
Avraam, părintele nostru, n-a fost el socotit neprihănit prin fapte când a adus pe fiul său Isaac jertfă pe altar?
Iacov 2:22
Vezi că credinţa lucra împreună cu faptele lui și, prin fapte, credinţa a ajuns desăvârșită.
Iacov 2:23
Astfel s-a împlinit Scriptura care zice: „Avraam a crezut pe Dumnezeu, și i s-a socotit ca neprihănire” și el a fost numit „prietenul lui Dumnezeu”.
Iacov 2:24
Vedeţi dar că omul este socotit neprihănit prin fapte, și nu numai prin credinţă.
Iacov 2:25
Tot așa, curva Rahav n-a fost socotită și ea neprihănită prin fapte când a găzduit pe soli și i-a scos afară pe altă cale?
Iacov 2:26
După cum trupul fără duh este mort, tot așa și credinţa fără fapte este moartă.