Evrei 12:1
Și noi dar, fiindcă suntem înconjuraţi cu un nor așa de mare de martori, să dăm la o parte orice piedică și păcatul care ne înfășoară așa de lesne și să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte.
Evrei 12:2
Să ne uităm ţintă la Căpetenia și Desăvârșirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit rușinea și șade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.
Evrei 12:3
Uitaţi-vă dar cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea păcătoșilor o împotrivire așa de mare faţă de Sine, pentru ca nu cumva să vă pierdeţi inima și să cădeţi de oboseală în sufletele voastre.
Evrei 12:4
Voi nu v-aţi împotrivit încă până la sânge în lupta împotriva păcatului.
Evrei 12:5
Și aţi uitat sfatul pe care vi-l dă ca unor fii: „Fiule, nu dispreţui pedeapsa Domnului și nu-ţi pierde inima când ești mustrat de El.
Evrei 12:6
Căci Domnul pedepsește pe cine-l iubește și bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primește.”
Evrei 12:7
Suferiţi pedeapsa: Dumnezeu Se poartă cu voi ca și cu niște fii. Căci care este fiul pe care nu-l pedepsește tatăl?
Evrei 12:8
Dar, dacă sunteţi scutiţi de pedeapsă, de care toţi au parte, sunteţi niște feciori din curvie, iar nu fii.
Evrei 12:9
Și apoi, dacă părinţii noștri trupești ne-au pedepsit și tot le-am dat cinstea cuvenită, nu trebuie oare cu atât mai mult să ne supunem Tatălui duhurilor și să trăim?
Evrei 12:10
Căci ei, în adevăr, ne pedepseau pentru puţine zile, cum credeau ei că e bine, dar Dumnezeu ne pedepsește pentru binele nostru, ca să ne facă părtași sfinţeniei Lui.
Evrei 12:11
Este adevărat că orice pedeapsă, deocamdată, pare o pricină de întristare, și nu de bucurie, dar mai pe urmă aduce celor ce au trecut prin școala ei roada dătătoare de pace a neprihănirii.
Evrei 12:12
Întăriţi-vă dar mâinile obosite și genunchii slăbănogiţi;
Evrei 12:13
croiţi cărări drepte cu picioarele voastre, pentru ca cel ce șchiopătează să nu se abată din cale, ci mai degrabă să fie vindecat.
Evrei 12:14
Urmăriţi pacea cu toţi și sfinţirea, fără care nimeni nu va vedea pe Domnul.
Evrei 12:15
Luaţi seama bine ca nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu, pentru ca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să vă aducă tulburare și mulţi să fie întinaţi de ea.
Evrei 12:16
Vegheaţi să nu fie între voi nimeni curvar sau lumesc ca Esau, care pentru o mâncare și-a vândut dreptul de întâi născut.
Evrei 12:17
Știţi că mai pe urmă, când a vrut să capete binecuvântarea, n-a fost primit, pentru că, măcar că o cerea cu lacrimi, n-a putut s-o schimbe.
Evrei 12:18
Voi nu v-aţi apropiat de un munte care se putea atinge și care era cuprins de foc, nici de negură, nici de întuneric, nici de furtună,
Evrei 12:19
nici de sunetul de trâmbiţă, nici de glasul care vorbea în așa fel că cei ce l-au auzit au cerut să nu li se mai vorbească
Evrei 12:20
(pentru că nu puteau suferi porunca aceasta: „Chiar un dobitoc, dacă se va atinge de munte, să fie ucis cu pietre sau străpuns cu săgeata.”
Evrei 12:21
Și priveliștea aceea era așa de înfricoșătoare încât Moise a zis: „Sunt îngrozit și tremur!”).
Evrei 12:22
Ci v-aţi apropiat de muntele Sionului, de cetatea Dumnezeului celui viu, Ierusalimul ceresc, de zecile de mii, de adunarea în sărbătoare a îngerilor,
Evrei 12:23
de Biserica celor întâi născuţi, care sunt scriși în ceruri, de Dumnezeu, Judecătorul tuturor, de duhurile celor neprihăniţi, făcuţi desăvârșiţi,
Evrei 12:24
de Isus, Mijlocitorul legământului celui nou, și de sângele stropirii, care vorbește mai bine decât sângele lui Abel.
Evrei 12:25
Luaţi seama ca nu cumva să nu voiţi să ascultaţi pe Cel ce vă vorbește! Căci dacă n-au scăpat cei ce n-au vrut să asculte pe Cel ce vorbea pe pământ, cu atât mai mult nu vom scăpa noi dacă ne întoarcem de la Cel ce vorbește din ceruri,
Evrei 12:26
al cărui glas a clătinat atunci pământul și care acum a făcut făgăduinţa aceasta: „Voi mai clătina încă o dată nu numai pământul, ci și cerul.”
Evrei 12:27
Cuvintele acestea, „încă o dată”, arată că schimbarea lucrurilor clătinate, adică a lucrurilor făcute, este făcută tocmai ca să rămână lucrurile care nu se clatină.
Evrei 12:28
Fiindcă am primit dar o împărăţie care nu se poate clătina, să ne arătăm mulţumitori și să aducem astfel lui Dumnezeu o închinare plăcută, cu evlavie și cu frică,
Evrei 12:29
fiindcă Dumnezeul nostru este „un foc mistuitor”.