2 Corinteni 10:1
Eu, Pavel, vă rog, prin blândeţea și bunătatea lui Hristos – eu, cel „smerit când sunt de faţă în mijlocul vostru și plin de îndrăzneală împotriva voastră când sunt departe” –
2 Corinteni 10:2
vă rog dar să nu mă faceţi ca, atunci când voi fi de faţă, să alerg cu hotărâre la îndrăzneala aceea pe care am de gând s-o întrebuinţez împotriva unora care își închipuie că noi suntem mânaţi de firea pământească.
2 Corinteni 10:3
Măcar că trăim în firea pământească, totuși nu ne luptăm călăuziţi de firea pământească.
2 Corinteni 10:4
Căci armele cu care ne luptăm noi nu sunt supuse firii pământești, ci sunt puternice, întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile.
2 Corinteni 10:5
Noi răsturnăm izvodirile minţii și orice înălţime care se ridică împotriva cunoștinţei lui Dumnezeu, și orice gând îl facem rob ascultării de Hristos.
2 Corinteni 10:6
Îndată ce se va săvârși ascultarea aceasta din partea voastră, suntem gata să pedepsim orice neascultare.
2 Corinteni 10:7
La înfăţișare vă uitaţi? Dacă cineva crede că „este al lui Hristos”, să aibă în vedere că, după cum el este al lui Hristos, tot așa suntem și noi.
2 Corinteni 10:8
Și chiar dacă m-aș lăuda ceva mai mult cu stăpânirea pe care mi-a dat-o Domnul pentru zidirea voastră, iar nu pentru dărâmarea voastră, tot nu mi-ar fi rușine.
2 Corinteni 10:9
Zic așa, ca să nu se pară că vreau să vă înfricoșez prin epistolele mele.
2 Corinteni 10:10
„De fapt”, zic ei, „epistolele lui sunt cu greutate și pline de putere, dar când este de faţă el însuși, este moale, și cuvântul lui n-are nicio greutate.”
2 Corinteni 10:11
Cine judecă așa să fie încredinţat că, așa cum suntem în vorbă în epistolele noastre, când nu suntem de faţă, tot așa vom fi și în faptă, când vom fi de faţă!
2 Corinteni 10:12
Negreșit, n-avem îndrăzneala să ne punem alături sau în rândul unora din aceia care se laudă singuri. Dar ei, prin faptul că se măsoară cu ei înșiși și se pun alături ei cu ei înșiși, sunt fără pricepere.
2 Corinteni 10:13
Noi însă nu ne lăudăm dincolo de măsura noastră, ci în măsura marginilor pe care le-a însemnat Dumnezeu câmpului nostru ca să ajungem până la voi.
2 Corinteni 10:14
Nu ne întindem prea mult, ca și când n-am fi ajuns până la voi, căci, în adevăr, până la voi am ajuns în Evanghelia lui Hristos.
2 Corinteni 10:15
Nu ne lăudăm peste măsura noastră, adică nu ne lăudăm cu ostenelile altuia, ci avem nădejdea că, dacă credinţa voastră crește, va crește și câmpul nostru de lucru între voi, nespus de mult, după măsura noastră.
2 Corinteni 10:16
Așa că vom putea propovădui Evanghelia și în ţinuturile care sunt dincolo de al vostru, fără să intrăm în câmpul de lucru al altuia, ca să ne lăudăm cu lucrări făcute de-a gata.
2 Corinteni 10:17
Ci „oricine se laudă să se laude în Domnul”.
2 Corinteni 10:18
Pentru că nu cine se laudă singur va fi primit, ci acela pe care Domnul îl laudă.