Romani 9:1
Spun adevărul în Hristos, nu mint; cugetul meu, luminat de Duhul Sfânt, îmi este martor
Romani 9:2
că simt o mare întristare și am o durere necurmată în inimă.
Romani 9:3
Căci aproape să doresc să fiu eu însumi anatema, despărţit de Hristos, pentru fraţii mei, rudele mele trupești.
Romani 9:4
Ei sunt israeliţi, au înfierea, slava, legămintele, darea Legii, slujba dumnezeiască, făgăduinţele,
Romani 9:5
patriarhii, și din ei a ieșit, după trup, Hristosul, care este mai presus de toate lucrurile, Dumnezeu binecuvântat în veci. Amin!
Romani 9:6
Dar aceasta nu înseamnă că a rămas fără putere Cuvântul lui Dumnezeu. Căci nu toţi cei ce se coboară din Israel sunt Israel
Romani 9:7
și, măcar că sunt sămânţa lui Avraam, nu toţi sunt copiii lui Avraam, ci este scris: „În Isaac vei avea o sămânţă, care-ţi va purta numele.”
Romani 9:8
Aceasta înseamnă că nu copiii trupești sunt copii ai lui Dumnezeu, ci copiii făgăduinţei sunt socotiţi ca sămânţă.
Romani 9:9
Căci cuvântul acesta este o făgăduinţă: „Pe vremea aceasta Mă voi întoarce, și Sara va avea un fiu.”
Romani 9:10
Ba mai mult; tot așa a fost cu Rebeca. Ea a zămislit doi gemeni numai de la părintele nostru Isaac.
Romani 9:11
Căci, măcar că cei doi gemeni nu se născuseră încă și nu făcuseră nici bine, nici rău – ca să rămână în picioare hotărârea mai dinainte a lui Dumnezeu, prin care se făcea o alegere, nu prin fapte, ci prin Cel ce cheamă –,
Romani 9:12
s-a zis Rebecăi: „Cel mai mare va fi rob celui mai mic”,
Romani 9:13
după cum este scris: „Pe Iacov l-am iubit, iar pe Esau l-am urât.”
Romani 9:14
Deci ce vom zice? Nu cumva este nedreptate în Dumnezeu? Nicidecum!
Romani 9:15
Căci El a zis lui Moise: „Voi avea milă de oricine-Mi va plăcea să am milă și Mă voi îndura de oricine-Mi va plăcea să Mă îndur.”
Romani 9:16
Așadar nu atârnă nici de cine vrea, nici de cine aleargă, ci de Dumnezeu, care are milă.
Romani 9:17
Fiindcă Scriptura zice lui Faraon: „Te-am ridicat înadins, ca să-Mi arăt în tine puterea Mea și pentru ca Numele Meu să fie vestit în tot pământul.”
Romani 9:18
Astfel, El are milă de cine vrea și împietrește pe cine vrea.
Romani 9:19
Dar îmi vei zice: „Atunci de ce mai bagă vină? Căci cine poate sta împotriva voiei Lui?”
Romani 9:20
Dar, mai degrabă, cine ești tu, omule, ca să răspunzi împotriva lui Dumnezeu? Nu cumva vasul de lut va zice celui ce l-a făcut: „Pentru ce m-ai făcut așa?”
Romani 9:21
Nu este olarul stăpân pe lutul lui ca, din aceeași frământătură de lut, să facă un vas pentru o întrebuinţare de cinste și un alt vas pentru o întrebuinţare de ocară?
Romani 9:22
Și ce putem spune dacă Dumnezeu, fiindcă voia să-Și arate mânia și să-Și descopere puterea, a suferit cu multă răbdare niște vase ale mâniei, făcute pentru pieire,
Romani 9:23
și să-Și arate bogăţia slavei Lui faţă de niște vase ale îndurării, pe care le-a pregătit mai dinainte pentru slavă (despre noi vorbesc)?
Romani 9:24
Astfel, El ne-a chemat nu numai dintre iudei, ci și dintre neamuri,
Romani 9:25
după cum zice în Osea: „Voi numi popor al Meu pe cel ce nu era poporul Meu și preaiubită pe cea care nu era preaiubită.
Romani 9:26
Și acolo unde li se zicea: ‘Voi nu sunteţi poporul Meu’, vor fi numiţi fii ai Dumnezeului celui viu.”
Romani 9:27
Isaia, de altă parte, strigă cu privire la Israel: „Chiar dacă numărul fiilor lui Israel ar fi ca nisipul mării, numai rămășiţa va fi mântuită.
Romani 9:28
Căci Domnul va împlini pe deplin și repede, pe pământ, cuvântul Lui.”
Romani 9:29
Și, cum zisese Isaia mai înainte: „Dacă nu ne-ar fi lăsat Domnul Savaot o sămânţă, am fi ajuns ca Sodoma și ne-am fi asemănat cu Gomora.”
Romani 9:30
Deci ce vom zice? Neamurile, care nu umblau după neprihănire, au căpătat neprihănirea, și anume neprihănirea care se capătă prin credinţă;
Romani 9:31
pe când Israel, care umbla după o Lege care să dea neprihănirea, n-a ajuns la Legea aceasta.
Romani 9:32
Pentru ce? Pentru că Israel n-a căutat-o prin credinţă, ci prin fapte. Ei s-au lovit de piatra de poticnire,
Romani 9:33
după cum este scris: „Iată că pun în Sion o piatră de poticnire și o stâncă de cădere, și cine crede în El nu va fi dat de rușine.”