Ioan 4:1
Domnul a aflat că fariseii au auzit că El face și botează mai mulţi ucenici decât Ioan.
Ioan 4:2
Însă Isus nu boteza El Însuși, ci ucenicii Lui.
Ioan 4:3
Atunci a părăsit Iudeea și S-a întors în Galileea.
Ioan 4:4
Fiindcă trebuia să treacă prin Samaria,
Ioan 4:5
a ajuns lângă o cetate din ţinutul Samariei, numită Sihar, aproape de ogorul pe care-l dăduse Iacov fiului său Iosif.
Ioan 4:6
Acolo se afla fântâna lui Iacov. Isus, ostenit de călătorie, ședea lângă fântână. Era cam pe la ceasul al șaselea.
Ioan 4:7
A venit o femeie din Samaria să scoată apă. „Dă-Mi să beau”, i-a zis Isus.
Ioan 4:8
Căci ucenicii Lui se duseseră în cetate să cumpere de-ale mâncării.
Ioan 4:9
Femeia samariteancă I-a zis: „Cum Tu, iudeu, ceri să bei de la mine, femeie samariteancă?” Iudeii, în adevăr, n-au legături cu samaritenii.
Ioan 4:10
Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu și cine este Cel ce-ţi zice: ‘Dă-Mi să beau!’, tu singură ai fi cerut să bei, și El ţi-ar fi dat apă vie.”
Ioan 4:11
„Doamne”, I-a zis femeia, „n-ai cu ce să scoţi apă, și fântâna este adâncă, de unde ai putea să ai dar această apă vie?
Ioan 4:12
Ești Tu oare mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat fântâna aceasta și a băut din ea el însuși și feciorii lui și vitele lui?”
Ioan 4:13
Isus i-a răspuns: „Oricui bea din apa aceasta îi va fi iarăși sete.
Ioan 4:14
Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu în veac nu-i va fi sete, ba încă apa pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apă, care va ţâșni în viaţa veșnică.”
Ioan 4:15
„Doamne”, I-a zis femeia, „dă-mi această apă, ca să nu-mi mai fie sete și să nu mai vin până aici să scot.”
Ioan 4:16
„Du-te”, i-a zis Isus, „de cheamă pe bărbatul tău și vino aici.”
Ioan 4:17
Femeia I-a răspuns: „N-am bărbat.” Isus i-a zis: „Bine ai zis că n-ai bărbat.
Ioan 4:18
Pentru că cinci bărbaţi ai avut; și acela pe care-l ai acum nu-ţi este bărbat. Aici ai spus adevărul.”
Ioan 4:19
„Doamne”, I-a zis femeia, „văd că ești proroc.
Ioan 4:20
Părinţii noștri s-au închinat pe muntele acesta; și voi ziceţi că în Ierusalim este locul unde trebuie să se închine oamenii.”
Ioan 4:21
„Femeie”, i-a zis Isus, „crede-Mă că vine ceasul când nu vă veţi închina Tatălui nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim.
Ioan 4:22
Voi vă închinaţi la ce nu cunoașteţi, noi ne închinăm la ce cunoaștem, căci mântuirea vine de la iudei.
Ioan 4:23
Dar vine ceasul, și acum a și venit, când închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh și în adevăr, fiindcă astfel de închinători dorește și Tatăl.
Ioan 4:24
Dumnezeu este Duh; și cine se închină Lui trebuie să I se închine în duh și în adevăr.”
Ioan 4:25
„Știu”, I-a zis femeia, „că are să vină Mesia (căruia I se zice Hristos); când va veni El, are să ne spună toate lucrurile.”
Ioan 4:26
Isus i-a zis: „Eu, cel care vorbesc cu tine, sunt Acela.”
Ioan 4:27
Atunci au venit ucenicii Lui și se mirau că vorbea cu o femeie. Totuși niciunul nu I-a zis: „Ce cauţi?” sau „Despre ce vorbești cu ea?”
Ioan 4:28
Atunci, femeia și-a lăsat găleata, s-a dus în cetate și a zis oamenilor:
Ioan 4:29
„Veniţi de vedeţi un om care mi-a spus tot ce am făcut. Nu cumva este acesta Hristosul?”
Ioan 4:30
Ei au ieșit din cetate și veneau spre El.
Ioan 4:31
În timpul acesta, ucenicii Îl rugau să mănânce și ziceau: „Învăţătorule, mănâncă!”
Ioan 4:32
Dar El le-a zis: „Eu am de mâncat o mâncare pe care voi n-o cunoașteţi.”
Ioan 4:33
Ucenicii au început să-și zică deci unii altora: „Nu cumva I-a adus cineva să mănânce?”
Ioan 4:34
Isus le-a zis: „Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis și să împlinesc lucrarea Lui.
Ioan 4:35
Nu ziceţi voi că mai sunt patru luni până la seceriș? Iată, Eu vă spun: Ridicaţi-vă ochii și priviţi holdele, care sunt albe acum, gata pentru seceriș.
Ioan 4:36
Cine seceră primește o plată și strânge rod pentru viaţa veșnică, pentru ca și cel ce seamănă și cel ce seceră să se bucure în același timp.
Ioan 4:37
Căci, în această privinţă, este adevărată zicerea: ‘Unul seamănă, iar altul seceră.’
Ioan 4:38
Eu v-am trimis să seceraţi acolo unde nu voi v-aţi ostenit; alţii s-au ostenit, și voi aţi intrat în osteneala lor.”
Ioan 4:39
Mulţi samariteni din cetatea aceea au crezut în Isus din pricina mărturiei femeii, care zicea: „Mi-a spus tot ce am făcut.”
Ioan 4:40
Când au venit samaritenii la El, L-au rugat să rămână la ei. Și El a rămas acolo două zile.
Ioan 4:41
Mult mai mulţi au crezut în El din pricina cuvintelor Lui.
Ioan 4:42
Și ziceau femeii: „Acum nu mai credem din pricina spuselor tale, ci din pricină că L-am auzit noi înșine și știm că Acesta este în adevăr Hristosul, Mântuitorul lumii.”
Ioan 4:43
După aceste două zile, Isus a plecat de acolo ca să se ducă în Galileea.
Ioan 4:44
Căci El Însuși spusese că un proroc nu este preţuit în patria sa.
Ioan 4:45
Când a ajuns în Galileea, a fost primit bine de galileeni, care văzuseră tot ce făcuse la Ierusalim în timpul praznicului; căci fuseseră și ei la praznic.
Ioan 4:46
Isus S-a întors deci în Cana din Galileea, unde prefăcuse apa în vin. În Capernaum era un slujbaș împărătesc al cărui fiu era bolnav.
Ioan 4:47
Slujbașul acesta a aflat că Isus venise din Iudeea în Galileea, s-a dus la El și L-a rugat să vină și să tămăduiască pe fiul lui, care era pe moarte.
Ioan 4:48
Isus i-a zis: „Dacă nu vedeţi semne și minuni, cu niciun chip nu credeţi!”
Ioan 4:49
Slujbașul împărătesc I-a zis: „Doamne, vino până nu moare micuţul meu.”
Ioan 4:50
„Du-te”, i-a zis Isus, „fiul tău trăiește.” Și omul acela a crezut cuvintele pe care i le spusese Isus și a pornit la drum.
Ioan 4:51
Pe când se cobora el, l-au întâmpinat robii lui și i-au adus vestea că fiul lui trăiește.
Ioan 4:52
El i-a întrebat de ceasul în care a început să-i fie mai bine. Și ei i-au zis: „Ieri, în ceasul al șaptelea, l-au lăsat frigurile.”
Ioan 4:53
Tatăl a cunoscut că tocmai în ceasul acela îi zisese Isus: „Fiul tău trăiește.” Și a crezut el și toată casa lui.
Ioan 4:54
Acesta este iarăși al doilea semn făcut de Isus după ce S-a întors din Iudeea în Galileea.