Ioan 12:1
Cu șase zile înainte de Paște, Isus a venit în Betania, unde era Lazăr, care fusese mort și pe care îl înviase din morţi.
Ioan 12:2
Acolo, I-au pregătit o cină. Marta slujea, iar Lazăr era unul din cei ce ședeau la masă cu El.
Ioan 12:3
Maria a luat un litru cu mir de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Isus și I-a șters picioarele cu părul ei și s-a umplut casa de mirosul mirului.
Ioan 12:4
Unul din ucenicii Săi, Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, care avea să-L vândă, a zis:
Ioan 12:5
„De ce nu s-a vândut acest mir cu trei sute de lei și să se fi dat săracilor?”
Ioan 12:6
Zicea lucrul acesta nu pentru că purta grijă de săraci, ci pentru că era un hoţ și, ca unul care ţinea punga, lua el ce se punea în ea.
Ioan 12:7
Dar Isus a zis: „Las-o în pace, căci ea l-a păstrat pentru ziua îngropării Mele.
Ioan 12:8
Pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna.”
Ioan 12:9
O mare mulţime de iudei au aflat că Isus era în Betania și au venit acolo nu numai pentru Isus, ci ca să vadă și pe Lazăr, pe care-l înviase din morţi.
Ioan 12:10
Preoţii cei mai de seamă au hotărât să omoare și pe Lazăr,
Ioan 12:11
căci din pricina lui mulţi iudei plecau de la ei și credeau în Isus.
Ioan 12:12
A doua zi, o gloată mare, care venise la praznic, cum a auzit că vine Isus în Ierusalim,
Ioan 12:13
a luat ramuri de finic și I-a ieșit în întâmpinare, strigând: „Osana! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului, Împăratul lui Israel!”
Ioan 12:14
Isus a găsit un măgăruș și a încălecat pe el, după cum este scris:
Ioan 12:15
„Nu te teme, fiica Sionului; iată că Împăratul tău vine călare pe mânzul unei măgăriţe.”
Ioan 12:16
Ucenicii Lui n-au înţeles aceste lucruri de la început, dar, după ce a fost proslăvit Isus, și-au adus aminte că aceste lucruri erau scrise despre El și că ei le împliniseră cu privire la El.
Ioan 12:17
Toţi cei ce fuseseră împreună cu Isus, când chemase pe Lazăr din mormânt și-l înviase din morţi, mărturiseau despre El.
Ioan 12:18
Și norodul I-a ieșit în întâmpinare, pentru că aflase că făcuse semnul acesta.
Ioan 12:19
Fariseii au zis deci între ei: „Vedeţi că nu câștigaţi nimic. Iată că lumea se duce după El!”
Ioan 12:20
Niște greci dintre cei ce se suiseră să se închine la praznic
Ioan 12:21
s-au apropiat de Filip, care era din Betsaida Galileii, l-au rugat și au zis: „Domnule, am vrea să vedem pe Isus.”
Ioan 12:22
Filip s-a dus și a spus lui Andrei, apoi Andrei și Filip au spus lui Isus.
Ioan 12:23
Drept răspuns, Isus le-a zis: „A sosit ceasul să fie proslăvit Fiul omului.
Ioan 12:24
Adevărat, adevărat vă spun că, dacă grăuntele de grâu care a căzut pe pământ nu moare, rămâne singur, dar dacă moare, aduce multă roadă.
Ioan 12:25
Cine își iubește viaţa o va pierde și cine își urăște viaţa în lumea aceasta o va păstra pentru viaţa veșnică.
Ioan 12:26
Dacă Îmi slujește cineva, să Mă urmeze; și unde sunt Eu, acolo va fi și slujitorul Meu. Dacă Îmi slujește cineva, Tatăl îl va cinsti.
Ioan 12:27
Acum, sufletul Meu este tulburat. Și ce voi zice: ‘Tată, izbăvește-Mă din ceasul acesta’? Dar tocmai pentru aceasta am venit până la ceasul acesta!
Ioan 12:28
Tată, proslăvește Numele Tău!” Și din cer, s-a auzit un glas, care zicea: „L-am proslăvit și-L voi mai proslăvi!”
Ioan 12:29
Norodul care stătea acolo și care auzise glasul a zis că a fost un tunet. Alţii ziceau: „Un înger a vorbit cu El!”
Ioan 12:30
Isus a răspuns: „Nu pentru Mine s-a auzit glasul acesta, ci pentru voi.
Ioan 12:31
Acum are loc judecata lumii acesteia, acum stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară.
Ioan 12:32
Și după ce voi fi înălţat de pe pământ, voi atrage la Mine pe toţi oamenii.”
Ioan 12:33
Vorbind astfel, arăta cu ce moarte avea să moară.
Ioan 12:34
Norodul I-a răspuns: „Noi am auzit din Lege că Hristosul rămâne în veac. Cum dar zici Tu că Fiul omului trebuie să fie înălţat? Cine este acest Fiu al omului?”
Ioan 12:35
Isus le-a zis: „Lumina mai este puţină vreme în mijlocul vostru. Umblaţi ca unii care aveţi lumina, ca să nu vă cuprindă întunericul: cine umblă în întuneric nu știe unde merge.
Ioan 12:36
Câtă vreme aveţi lumina printre voi, credeţi în lumină, ca să fiţi fii ai luminii.” Isus le-a spus aceste lucruri, apoi a plecat și S-a ascuns de ei.
Ioan 12:37
Măcar că făcuse atâtea semne înaintea lor, tot nu credeau în El,
Ioan 12:38
ca să se împlinească vorba pe care o spusese prorocul Isaia: „Doamne, cine a dat crezare propovăduirii noastre și cui a fost descoperită puterea braţului Domnului?”
Ioan 12:39
De aceea nu puteau crede, pentru că Isaia a mai zis:
Ioan 12:40
„Le-a orbit ochii și le-a împietrit inima, ca să nu vadă cu ochii, să nu înţeleagă cu inima, să nu se întoarcă la Dumnezeu și să-i vindec.”
Ioan 12:41
Isaia a spus aceste lucruri când a văzut slava Lui și a vorbit despre El.
Ioan 12:42
Totuși, chiar dintre fruntași, mulţi au crezut în El; dar de frica fariseilor, nu-L mărturiseau pe faţă, ca să nu fie daţi afară din sinagogă.
Ioan 12:43
Căci au iubit mai mult slava oamenilor decât slava lui Dumnezeu.
Ioan 12:44
Iar Isus a strigat: „Cine crede în Mine nu crede în Mine, ci în Cel ce M-a trimis pe Mine.
Ioan 12:45
Și cine Mă vede pe Mine vede pe Cel ce M-a trimis pe Mine.
Ioan 12:46
Eu am venit ca să fiu o lumină în lume, pentru ca oricine crede în Mine să nu rămână în întuneric.
Ioan 12:47
Dacă aude cineva cuvintele Mele și nu le păzește, nu Eu îl judec, căci Eu n-am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea.
Ioan 12:48
Pe cine Mă nesocotește și nu primește cuvintele Mele, are cine-l osândi: Cuvântulpe care l-am vestit Eu, acela îl va osândi în ziua de apoi.
Ioan 12:49
Căci Eu n-am vorbit de la Mine Însumi, ci Tatăl, care M-a trimis, El Însuși Mi-a poruncit ce trebuie să spun și cum trebuie să vorbesc.
Ioan 12:50
Și știu că porunca Lui este viaţa veșnică. De aceea lucrurile pe care le spun, le spun așa cum Mi le-a spus Tatăl.”