Luca 18:1
Isus le-a spus o pildă, ca să le arate că trebuie să se roage necurmat și să nu se lase.
Luca 18:2
El le-a zis: „Într-o cetate era un judecător care de Dumnezeu nu se temea și de oameni nu se rușina.
Luca 18:3
În cetatea aceea era și o văduvă, care venea des la el și-i zicea: ‘Fă-mi dreptate în cearta cu pârâșul meu.’
Luca 18:4
Multă vreme n-a voit să-i facă dreptate. Dar în urmă, și-a zis: ‘Măcar că de Dumnezeu nu mă tem și de oameni nu mă rușinez,
Luca 18:5
totuși, pentru că văduva aceasta mă tot necăjește, îi voi face dreptate, ca să nu tot vină să-mi bată capul.’”
Luca 18:6
Domnul a adăugat: „Auziţi ce zice judecătorul nedrept?
Luca 18:7
Și Dumnezeu nu va face dreptate aleșilor Lui, care strigă zi și noapte către El, măcar că zăbovește faţă de ei?
Luca 18:8
Vă spun căle va face dreptate în curând. Dar când va veni Fiul omului, va găsi El credinţă pe pământ?”
Luca 18:9
A mai spus și pilda aceasta pentru unii care se încredeau în ei înșiși că sunt neprihăniţi și dispreţuiau pe ceilalţi.
Luca 18:10
„Doi oameni s-au suit la Templu să se roage; unul era fariseu și altul, vameș.
Luca 18:11
Fariseul stătea în picioare și a început să se roage în sine astfel: ‘Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, hrăpăreţi, nedrepţi, preacurvari, sau chiar ca vameșul acesta.
Luca 18:12
Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate veniturile mele.’
Luca 18:13
Vameșul stătea departe și nu îndrăznea nici ochii să și-i ridice spre cer, ci se bătea în piept și zicea: ‘Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!’
Luca 18:14
Eu vă spun că mai degrabă omul acesta s-a coborât acasă socotit neprihănit decât celălalt. Căci oricine se înalţă va fi smerit și oricine se smerește va fi înălţat.”
Luca 18:15
I-au adus și niște copilași, ca să Se atingă de ei. Dar ucenicii, când au văzut lucrul acesta, au certat pe aceia care-i aduceau.
Luca 18:16
Isus a chemat la Sine pe copilași și a zis: „Lăsaţi copilașii să vină la Mine și nu-i opriţi, căci Împărăţia lui Dumnezeu este a unora ca ei.
Luca 18:17
Adevărat vă spun că oricine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaș cu niciun chip nu va intra în ea.”
Luca 18:18
Un fruntaș a întrebat pe Isus: „Bunule Învăţător, ce trebuie să fac ca să moștenesc viaţa veșnică?”
Luca 18:19
„Pentru ce Mă numești bun?”, i-a răspuns Isus. „Nimeni nu este bun decât Unul singur: Dumnezeu.
Luca 18:20
Știi poruncile: ‘Să nu preacurvești; să nu ucizi; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă; să cinstești pe tatăl tău și pe mama ta.’”
Luca 18:21
„Toate aceste lucruri”, I-a zis el, „le-am păzit din tinereţea mea.”
Luca 18:22
Când a auzit Isus aceste vorbe, i-a zis: „Îţi mai lipsește un lucru: vinde tot ce ai, împarte la săraci și vei avea o comoară în ceruri. Apoi, vino și urmează-Mă.”
Luca 18:23
Când a auzit el aceste cuvinte, s-a întristat de tot, căci era foarte bogat.
Luca 18:24
Isus a văzut că s-a întristat de tot și a zis: „Cât de anevoie vor intra în Împărăţia lui Dumnezeu cei ce au avuţii!
Luca 18:25
Fiindcă mai lesne este să treacă o cămilă prin urechea acului decât să intre un om bogat în Împărăţia lui Dumnezeu.”
Luca 18:26
Cei ce-L ascultau au zis: „Atunci cine poate fi mântuit?”
Luca 18:27
Isus a răspuns: „Ce este cu neputinţă la oameni este cu putinţă la Dumnezeu.”
Luca 18:28
Atunci, Petru a zis: „Iată că noi am lăsat totul și Te-am urmat.”
Luca 18:29
Și Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că nu este nimeni care să-și fi lăsat casa sau nevasta sau fraţii sau părinţii sau copiii pentru Împărăţia lui Dumnezeu
Luca 18:30
și să nu primească mult mai mult în veacul acesta de acum, iar în veacul viitor, viaţa veșnică.”
Luca 18:31
Isus a luat cu Sine pe cei doisprezece și le-a zis: „Iată că ne suim la Ierusalim și totce a fost scris prin proroci despre Fiul omului se va împlini.
Luca 18:32
Căci va fi dat în mâna neamurilor: Îl vor batjocori, Îl vor ocărî, Îl vor scuipa
Luca 18:33
și, după ce-L vor bate cu nuiele, Îl vor omorî, dar a treia zi va învia.”
Luca 18:34
Ei n-au înţeles nimic din aceste lucruri, căci vorbirea aceasta era ascunsă pentru ei și nu pricepeau ce le spunea Isus.
Luca 18:35
Pe când Se apropia Isus de Ierihon, un orb ședea lângă drum și cerșea.
Luca 18:36
Când a auzit norodul trecând, a întrebat ce este.
Luca 18:37
I-au spus: „Trece Isus din Nazaret.”
Luca 18:38
Și el a strigat: „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!”
Luca 18:39
Cei ce mergeau înainte îl certau să tacă, dar el ţipa și mai tare: „Fiul lui David, ai milă de mine!”
Luca 18:40
Isus S-a oprit și a poruncit să-l aducă la El și, după ce s-a apropiat, l-a întrebat:
Luca 18:41
„Ce vrei să-ţi fac?” „Doamne”, a răspuns el, „să-mi capăt vederea.”
Luca 18:42
Și Isus i-a zis: „Capătă-ţi vederea. Credinţa ta te-a mântuit.”
Luca 18:43
Numaidecât, orbul și-a căpătat vederea și a mers după Isus, slăvind pe Dumnezeu. Tot norodul, când a văzut cele întâmplate, a dat laudă lui Dumnezeu.