Luca 14:1
Într-o zi de Sabat, Isus a intrat în casa unuia din fruntașii fariseilor ca să prânzească. Fariseii Îl pândeau de aproape.
Luca 14:2
Și înaintea Lui era un om bolnav de dropică.
Luca 14:3
Isus a luat cuvântul și a zis învăţătorilor Legii și fariseilor: „Oare este îngăduit a vindeca în ziua Sabatului sau nu?”
Luca 14:4
Ei tăceau. Atunci, Isus a luat de mână pe omul acela, l-a vindecat și i-a dat drumul.
Luca 14:5
Pe urmă, le-a zis: „Cine dintre voi, dacă-i cade copilul sau boul în fântână, nu-l va scoate îndată afară, în ziua Sabatului?”
Luca 14:6
Și n-au putut să-I răspundă nimic la aceste vorbe.
Luca 14:7
Apoi, când a văzut că cei poftiţi la masă alegeau locurile dintâi, le-a spus o pildă. Și le-a zis:
Luca 14:8
„Când ești poftit de cineva la nuntă, să nu te așezi la masă în locul dintâi, ca nu cumva, printre cei poftiţi de el, să fie altul mai cu vază decât tine,
Luca 14:9
și cel ce te-a poftit și pe tine, și pe el să vină să-ţi zică: ‘Dă locul tău omului acestuia.’ Atunci, cu rușine, va trebui să iei locul de pe urmă.
Luca 14:10
Ci, când ești poftit, du-te și așază-te în locul cel mai de pe urmă, pentru ca, atunci când va veni cel ce te-a poftit, să-ţi zică: ‘Prietene, mută-te mai sus.’ Lucrul acesta îţi va face cinste înaintea tuturor celor ce vor fi la masă împreună cu tine.
Luca 14:11
Căci oricine se înalţă va fi smerit și cine se smerește va fi înălţat.”
Luca 14:12
A zis și celui ce-L poftise: „Când dai un prânz sau o cină, să nu chemi pe prietenii tăi, nici pe fraţii tăi, nici pe neamurile tale, nici pe vecinii bogaţi, ca nu cumva să te cheme și ei la rândul lor pe tine și să iei astfel o răsplată pentru ce ai făcut.
Luca 14:13
Ci, când dai o masă, cheamă pe săraci, pe schilozi, pe șchiopi, pe orbi.
Luca 14:14
Și va fi ferice de tine, pentru că ei n-au cu ce să-ţi răsplătească, dar ţi se va răsplăti la învierea celor neprihăniţi.”
Luca 14:15
Unul din cei ce ședeau la masă cu El, când a auzit aceste vorbe, I-a zis: „Ferice de acela care va prânzi în Împărăţia lui Dumnezeu!”
Luca 14:16
Și Isus i-a răspuns: „Un om a dat o cină mare și a poftit pe mulţi.
Luca 14:17
La ceasul cinei, a trimis pe robul său să spună celor poftiţi: ‘Veniţi, căci iată că toate sunt gata.’
Luca 14:18
Dar toţi, parcă fuseseră vorbiţi, au început să se dezvinovăţească. Cel dintâi i-a zis: ‘Am cumpărat un ogor și trebuie să mă duc să-l văd; rogu-te să mă ierţi.’
Luca 14:19
Un altul a zis: ‘Am cumpărat cinci perechi de boi și mă duc să-i încerc: iartă-mă, te rog.’
Luca 14:20
Un altul a zis: ‘Tocmai acum m-am însurat și de aceea nu pot veni.’
Luca 14:21
Când s-a întors robul, a spus stăpânului său aceste lucruri. Atunci, stăpânul casei s-a mâniat și a zis robului său: ‘Du-te degrabă în pieţele și uliţele cetăţii și adu aici pe cei săraci, ciungi, orbi și șchiopi.’
Luca 14:22
La urmă, robul a zis: ‘Stăpâne, s-a făcut cum ai poruncit și tot mai este loc.’
Luca 14:23
Și stăpânul a zis robului: ‘Ieși la drumuri și la garduri și, pe cei ce-i vei găsi, silește-i să intre, ca să mi se umple casa.
Luca 14:24
Căci vă spun că niciunul din cei poftiţi nu va gusta din cina mea.’”
Luca 14:25
Împreună cu Isus mergeau multe noroade. El S-a întors și le-a zis:
Luca 14:26
„Dacă vine cineva la Mine și nu urăște pe tatăl său, pe mama sa, pe nevastă-sa, pe copiii săi, pe fraţii săi, pe surorile sale, ba chiar însăși viaţa sa, nu poate fi ucenicul Meu.
Luca 14:27
Și oricine nu-și poartă crucea și nu vine după Mine nu poate fi ucenicul Meu.
Luca 14:28
Căci cine dintre voi, dacă vrea să zidească un turn, nu stă mai întâi să-și facă socoteala cheltuielilor, ca să vadă dacă are cu ce să-l sfârșească?
Luca 14:29
Pentru ca nu cumva, după ce i-a pus temelia, să nu-l poată sfârși, și toţi cei ce-l vor vedea să înceapă să râdă de el
Luca 14:30
și să zică: ‘Omul acesta a început să zidească și n-a putut isprăvi.’
Luca 14:31
Sau care împărat, când merge să se bată în război cu un alt împărat, nu stă mai întâi să se sfătuiască dacă va putea merge cu zece mii de oameni înaintea celui ce vine împotriva lui cu douăzeci de mii?
Luca 14:32
Altfel, pe când celălalt împărat este încă departe, îi trimite o solie să ceară pace.
Luca 14:33
Tot așa, oricine dintre voi care nu se leapădă de tot ce are nu poate fi ucenicul Meu.
Luca 14:34
Sarea este bună, dar, dacă sarea își pierde gustul ei de sare, prin ce i se va da înapoi gustul acesta?
Luca 14:35
Atunci nu mai este bună nici pentru pământ, nici pentru gunoi, ci este aruncată afară. Cine are urechi de auzit să audă.”