Marcu 7:1
Fariseii și câţiva cărturari veniţi din Ierusalim s-au adunat la Isus.
Marcu 7:2
Ei au văzut pe unii din ucenicii Lui prânzind cu mâinile necurate, adică nespălate.
Marcu 7:3
Fariseii însă și toţi iudeii nu mănâncă fără să-și spele cu mare băgare de seamă mâinile, după datina bătrânilor.
Marcu 7:4
Și, când se întorc din piaţă, nu mănâncă decât după ce s-au scăldat. Sunt multe alte obiceiuri pe care au apucat ei să le ţină, precum spălarea paharelor, a urcioarelor, a căldărilor și a paturilor.
Marcu 7:5
Și fariseii, și cărturarii L-au întrebat: „Pentru ce nu se ţin ucenicii Tăi de datina bătrânilor, ci prânzesc cu mâinile nespălate?”
Marcu 7:6
Isus le-a răspuns: „Făţarnicilor, bine a prorocit Isaia despre voi, după cum este scris: ‘Norodul acesta Mă cinstește cu buzele, dar inima lui este departe de Mine.
Marcu 7:7
Degeaba Mă cinstesc ei, dând învăţături care nu sunt decât niște porunci omenești.’
Marcu 7:8
Voi lăsaţi porunca lui Dumnezeu și ţineţi datina așezată de oameni, precum spălarea urcioarelor și a paharelor, și faceţi multe alte lucruri de acestea.”
Marcu 7:9
El le-a mai zis: „Aţi desfiinţat frumos porunca lui Dumnezeu ca să ţineţi datina voastră.
Marcu 7:10
Căci Moise a zis: ‘Să cinstești pe tatăl tău și pe mama ta’ și: ‘Cine va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa să fie pedepsit cu moartea.’
Marcu 7:11
Voi, dimpotrivă, ziceţi: ‘Dacă un om va spune tatălui său sau mamei sale: «Ori cu ce te-aș putea ajuta este Corban», adică dat lui Dumnezeu, face bine’;
Marcu 7:12
și nu-l mai lăsaţi să facă nimic pentru tatăl sau pentru mama sa.
Marcu 7:13
Și așa, aţi desfiinţat Cuvântul lui Dumnezeu prin datina voastră. Și faceţi multe alte lucruri de felul acesta!”
Marcu 7:14
În urmă, a chemat din nou noroadele la Sine și le-a zis: „Ascultaţi-Mă toţi și înţelegeţi.
Marcu 7:15
Afară din om nu este nimic care, intrând în el, să-l poată spurca, dar ce iese din om, aceea-l spurcă.
Marcu 7:16
Dacă are cineva urechi de auzit, să audă.”
Marcu 7:17
După ce a intrat în casă, pe când era departe de norod, ucenicii Lui L-au întrebat despre pilda aceasta.
Marcu 7:18
El le-a zis: „Și voi sunteţi așa de nepricepuţi? Nu înţelegeţi că nimic din ce intră în om de afară nu-l poate spurca?
Marcu 7:19
Fiindcă nu intră în inima lui, ci în pântece, și apoi este dat afară, în hazna?” A zis astfel, făcând toate bucatele curate.
Marcu 7:20
El le-a mai zis: „Ce iese din om, aceea spurcă pe om.
Marcu 7:21
Căci dinăuntru, din inima oamenilor, ies gândurile rele, preacurviile, curviile, uciderile,
Marcu 7:22
furtișagurile, lăcomiile, vicleșugurile, înșelăciunile, faptele de rușine, ochiul rău, hula, trufia, nebunia.
Marcu 7:23
Toate aceste lucruri rele ies dinăuntru și spurcă pe om.”
Marcu 7:24
Isus a plecat de acolo și S-a dus în ţinutul Tirului și al Sidonului. A intrat într-o casă, dorind să nu știe nimeni că este acolo, dar n-a putut să rămână ascuns.
Marcu 7:25
Căci, îndată, o femeie a cărei fetiţă era stăpânită de un duh necurat a auzit vorbindu-se despre El și a venit de s-a aruncat la picioarele Lui.
Marcu 7:26
Femeia aceasta era o grecoaică de obârșie siro-feniciană. Ea Îl ruga să scoată pe dracul din fiica ei.
Marcu 7:27
Isus i-a zis: „Lasă să se sature mai întâi copiii, căci nu este bine să iei pâinea copiilor și s-o arunci la căţei.”
Marcu 7:28
„Da, Doamne”, I-a răspuns ea, „dar și căţeii de sub masă mănâncă din firimiturile copiilor.”
Marcu 7:29
Atunci, Isus i-a zis: „Pentru vorba aceasta, du-te; a ieșit dracul din fiică-ta.”
Marcu 7:30
Și când a intrat femeia în casa ei, a găsit pe copilă culcată în pat și ieșise dracul din ea.
Marcu 7:31
Isus a părăsit ţinutul Tirului și a venit iarăși, prin Sidon, la Marea Galileii, trecând prin ţinutul Decapole.
Marcu 7:32
I-au adus un surd care vorbea cu anevoie și L-au rugat să-Și pună mâinile peste el.
Marcu 7:33
El l-a luat la o parte din norod, i-a pus degetele în urechi și i-a atins limba cu scuipatul Lui.
Marcu 7:34
Apoi Și-a ridicat ochii spre cer, a suspinat și a zis: „Efata”, adică „Deschide-te!”
Marcu 7:35
Îndată i s-au deschis urechile, i s-a dezlegat limba și a vorbit foarte deslușit.
Marcu 7:36
Isus le-a poruncit să nu spună nimănui, dar, cu cât le poruncea mai mult, cu atât Îl vesteau mai mult.
Marcu 7:37
Ei erau uimiţi peste măsură de mult și ziceau: „Toate le face de minune; chiar și pe surzi îi face să audă, și pe muţi, să vorbească.”