Marcu 5:1
Au ajuns pe celălalt ţărm al mării, în ţinutul gadarenilor.
Marcu 5:2
Când a ieșit Isus din corabie, L-a întâmpinat îndată un om care ieșea din morminte, stăpânit de un duh necurat.
Marcu 5:3
Omul acesta își avea locuinţa în morminte și nimeni nu mai putea să-l ţină legat, nici chiar cu un lanţ.
Marcu 5:4
Căci de multe ori fusese legat cu picioarele în obezi și cu cătușe la mâini, dar rupsese cătușele și sfărâmase obezile, și nimeni nu-l putea domoli.
Marcu 5:5
Totdeauna, zi și noapte, stătea în morminte și pe munţi, ţipând și tăindu-se cu pietre.
Marcu 5:6
Când a văzut pe Isus de departe, a alergat, I s-a închinat
Marcu 5:7
și a strigat cu glas tare: „Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului celui Preaînalt? Te jur în Numele lui Dumnezeu să nu mă chinuiești!”
Marcu 5:8
Căci Isus îi zicea: „Duh necurat, ieși din omul acesta!”
Marcu 5:9
„Care-ţi este numele?”, l-a întrebat Isus. „Numele meu este Legiune, a răspuns el, pentru că suntem mulţi.”
Marcu 5:10
Și Îl ruga stăruitor să nu-i trimită afară din ţinutul acela.
Marcu 5:11
Acolo, lângă munte, era o turmă mare de porci care pășteau.
Marcu 5:12
Și dracii L-au rugat și au zis: „Trimite-ne în porcii aceia, ca să intrăm în ei.”
Marcu 5:13
Isus le-a dat voie. Și duhurile necurate au ieșit și au intrat în porci; și turma s-a repezit de pe râpă în mare. Erau aproape două mii și s-au înecat în mare.
Marcu 5:14
Porcarii au fugit și au dat de știre în cetate și prin satele vecine. Oamenii au ieșit să vadă ce s-a întâmplat.
Marcu 5:15
Au venit la Isus, și iată pe cel ce fusese îndrăcit și avusese legiunea de draci șezând jos îmbrăcat și întreg la minte; și s-au înspăimântat.
Marcu 5:16
Cei ce văzuseră cele întâmplate, le-au povestit tot ce se petrecuse cu cel îndrăcit și cu porcii.
Marcu 5:17
Atunci au început să roage pe Isus să plece din ţinutul lor.
Marcu 5:18
Pe când Se suia El în corabie, omul care fusese îndrăcit Îl ruga să-l lase să rămână cu El.
Marcu 5:19
Isus nu i-a dat voie, ci i-a zis: „Du-te acasă la ai tăi și povestește-le tot ce ţi-a făcut Domnul și cum a avut milă de tine.”
Marcu 5:20
El a plecat și a început să vestească prin Decapole tot ce-i făcuse Isus. Și toţi se minunau.
Marcu 5:21
După ce a trecut Isus iarăși de cealaltă parte cu corabia, s-a adunat mult norod în jurul Lui. El stătea lângă mare.
Marcu 5:22
Atunci a venit unul din fruntașii sinagogii, numit Iair. Cum L-a văzut, fruntașul s-a aruncat la picioarele Lui
Marcu 5:23
și I-a făcut următoarea rugăminte stăruitoare: „Fetiţa mea trage să moară; rogu-Te, vino de-Ţi pune mâinile peste ea, ca să se facă sănătoasă și să trăiască.”
Marcu 5:24
Isus a plecat împreună cu el. Și după El mergea mult norod și-L îmbulzea.
Marcu 5:25
Și era o femeie care de doisprezece ani avea o scurgere de sânge.
Marcu 5:26
Ea suferise mult de la mulţi doctori, cheltuise tot ce avea și nu simţise nicio ușurare, ba încă îi era mai rău.
Marcu 5:27
A auzit vorbindu-se despre Isus, a venit pe dinapoi prin mulţime și s-a atins de haina Lui.
Marcu 5:28
Căci își zicea ea: „Dacă aș putea doar să mă ating de haina Lui, mă voi tămădui.”
Marcu 5:29
Și îndată, a secat izvorul sângelui ei. Și a simţit în tot trupul ei că s-a tămăduit de boală.
Marcu 5:30
Isus a cunoscut îndată că o putere ieșise din El și, întorcându-Se spre mulţime, a zis: „Cine s-a atins de hainele Mele?”
Marcu 5:31
Ucenicii I-au zis: „Vezi că mulţimea Te îmbulzește și mai zici: ‘Cine s-a atins de Mine?’”
Marcu 5:32
El Se uita de jur împrejur să vadă pe cea care făcuse lucrul acesta.
Marcu 5:33
Femeia, înfricoșată și tremurând, căci știa ce se petrecuse în ea, a venit de s-a aruncat la picioarele Lui și I-a spus tot adevărul.
Marcu 5:34
Dar Isus i-a zis: „Fiică, credinţa ta te-a mântuit; du-te în pace și fii tămăduită de boala ta.”
Marcu 5:35
Pe când vorbea El încă, iată că vin niște oameni de la fruntașul sinagogii, care-i spun: „Fiica ta a murit; pentru ce mai superi pe Învăţătorul?”
Marcu 5:36
Dar Isus, fără să ţină seamă de cuvintele acestea, a zis fruntașului sinagogii: „Nu te teme, crede numai!”
Marcu 5:37
Și n-a îngăduit nimănui să-L însoţească, afară de Petru, Iacov și Ioan, fratele lui Iacov.
Marcu 5:38
Au ajuns la casa fruntașului sinagogii. Acolo, Isus a văzut o zarvă și pe unii care plângeau și se tânguiau mult.
Marcu 5:39
A intrat înăuntru și le-a zis: „Pentru ce faceţi atâta zarvă și pentru ce plângeţi? Copila n-a murit, ci doarme.”
Marcu 5:40
Ei își băteau joc de El. Atunci, după ce i-a scos afară pe toţi, a luat cu El pe tatăl copilei, pe mama ei și pe cei ce-L însoţiseră și a intrat acolo unde zăcea copila.
Marcu 5:41
A apucat-o de mână și i-a zis: „Talita cumi”, care, tălmăcit, înseamnă: „Fetiţo, scoală-te, îţi zic!”
Marcu 5:42
Îndată, fetiţa s-a sculat și a început să umble, căci era de doisprezece ani. Ei au rămas încremeniţi.
Marcu 5:43
Isus le-a poruncit cu tărie să nu știe nimeni lucrul acesta și a zis să dea de mâncare fetiţei.