Matei 22:1
Isus a luat cuvântul și le-a vorbit iarăși în pilde. Și a zis:
Matei 22:2
„Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un împărat care a făcut nuntă fiului său.
Matei 22:3
A trimis pe robii săi să cheme pe cei poftiţi la nuntă, dar ei n-au vrut să vină.
Matei 22:4
A trimis iarăși alţi robi și le-a zis: ‘Spuneţi celor poftiţi: «Iată că am gătit ospăţul meu; juncii și vitele mele cele îngrășate au fost tăiate; toate sunt gata, veniţi la nuntă.»’
Matei 22:5
Dar ei, fără să le pese de poftirea lui, au plecat: unul la holda lui și altul la negustoria lui.
Matei 22:6
Ceilalţi au pus mâna pe robi, și-au bătut joc de ei și i-au omorât.
Matei 22:7
Când a auzit, împăratul s-a mâniat, a trimis oștile sale, a nimicit pe ucigașii aceia și le-a ars cetatea.
Matei 22:8
Atunci a zis robilor săi: ‘Nunta este gata, dar cei poftiţi n-au fost vrednici de ea.
Matei 22:9
Duceţi-vă dar la răspântiile drumurilor și chemaţi la nuntă pe toţi aceia pe care-i veţi găsi.’
Matei 22:10
Robii au ieșit la răspântii, au strâns pe toţi pe care i-au găsit, și buni, și răi, și odaia ospăţului de nuntă s-a umplut de oaspeţi.
Matei 22:11
Împăratul a intrat să-și vadă oaspeţii și a zărit acolo pe un om care nu era îmbrăcat în haina de nuntă.
Matei 22:12
‘Prietene’, i-a zis el, ‘cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă?’ Omul acela a amuţit.
Matei 22:13
Atunci, împăratul a zis slujitorilor săi: ‘Legaţi-i mâinile și picioarele și luaţi-l și aruncaţi-l în întunericul de afară; acolo vor fi plânsul și scrâșnirea dinţilor.
Matei 22:14
Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleși.’”
Matei 22:15
Atunci, fariseii s-au dus și s-au sfătuit cum să prindă pe Isus cu vorba.
Matei 22:16
Au trimis la El pe ucenicii lor împreună cu irodienii, care I-au zis: „Învăţătorule, știm că ești adevărat și că înveţi pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr, fără să-Ţi pese de nimeni, pentru că nu cauţi la faţa oamenilor.
Matei 22:17
Spune-ne dar, ce crezi? Se cade să plătim bir Cezarului sau nu?”
Matei 22:18
Isus, care le cunoștea vicleșugul, a răspuns: „Pentru ce Mă ispitiţi, făţarnicilor?
Matei 22:19
Arătaţi-Mi banul birului.” Și ei I-au adus un ban.
Matei 22:20
El i-a întrebat: „Chipul acesta și slovele scrise pe el ale cui sunt?”
Matei 22:21
„Ale Cezarului”, I-au răspuns ei. Atunci, El le-a zis: „Daţi dar Cezarului ce este al Cezarului, și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!”
Matei 22:22
Miraţi de cuvintele acestea, ei L-au lăsat și au plecat.
Matei 22:23
În aceeași zi, au venit la Isus saducheii, care zic că nu este înviere. Ei I-au pus următoarea întrebare:
Matei 22:24
„Învăţătorule, Moise a zis: ‘Dacă moare cineva fără să aibă copii, fratele lui să ia pe nevasta fratelui său și să-i ridice urmaș.’
Matei 22:25
Erau dar la noi șapte fraţi. Cel dintâi s-a însurat și a murit și, fiindcă n-avea copii, a lăsat fratelui său pe nevasta lui.
Matei 22:26
Tot așa și al doilea, și al treilea, până la al șaptelea.
Matei 22:27
La urmă, după ei toţi, a murit și femeia.
Matei 22:28
La înviere, nevasta căruia din cei șapte va fi ea? Fiindcă toţi au avut-o de nevastă.”
Matei 22:29
Drept răspuns, Isus le-a zis: „Vă rătăciţi! Pentru că nu cunoașteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.
Matei 22:30
Căci, la înviere, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii lui Dumnezeu în cer.
Matei 22:31
Cât privește învierea morţilor, oare n-aţi citit ce vi s-a spus de Dumnezeu, când zice:
Matei 22:32
‘Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov’? Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii.”
Matei 22:33
Noroadele care ascultau au rămas uimite de învăţătura lui Isus.
Matei 22:34
Când au auzit fariseii că Isus a astupat gura saducheilor, s-au strâns la un loc.
Matei 22:35
Și unul din ei, un învăţător al Legii, ca să-L ispitească, I-a pus întrebarea următoare:
Matei 22:36
„Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?”
Matei 22:37
Isus i-a răspuns: „‘Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău.’
Matei 22:38
Aceasta este cea dintâi și cea mai mare poruncă.
Matei 22:39
Iar a doua, asemenea ei, este: ‘Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuţi.’
Matei 22:40
În aceste două porunci se cuprind toată Legea și Prorocii.”
Matei 22:41
Pe când erau strânși la un loc fariseii, Isus i-a întrebat:
Matei 22:42
„Ce credeţi voi despre Hristos? Al cui fiu este?” „Al lui David”, I-au răspuns ei.
Matei 22:43
Și Isus le-a zis: „Cum atunci, David, fiind insuflat de Duhul, Îl numește Domn, când zice:
Matei 22:44
‘Domnul a zis Domnului Meu: «Șezi la dreapta Mea până voi pune pe vrăjmașii Tăi sub picioarele Tale»’?
Matei 22:45
Deci, dacă David Îl numește Domn, cum este El fiul lui?”
Matei 22:46
Nimeni nu I-a putut răspunde un cuvânt. Și, din ziua aceea, n-a îndrăznit nimeni să-I mai pună întrebări.