Matei 18:1
În clipa aceea, ucenicii s-au apropiat de Isus și L-au întrebat: „Cine este mai mare în Împărăţia cerurilor?”
Matei 18:2
Isus a chemat la El un copilaș, l-a pus în mijlocul lor
Matei 18:3
și le-a zis: „Adevărat vă spun că, dacă nu vă veţi întoarce la Dumnezeu și nu vă veţi face ca niște copilași, cu niciun chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor.
Matei 18:4
De aceea, oricine se va smeri ca acest copilaș va fi cel mai mare în Împărăţia cerurilor.
Matei 18:5
Și oricine va primi un copilaș ca acesta în Numele Meu Mă primește pe Mine.
Matei 18:6
Dar pentru oricine va face să păcătuiască pe unul din acești micuţi care cred în Mine, ar fi mai de folos să i se atârne de gât o piatră mare de moară și să fie înecat în adâncul mării.
Matei 18:7
Vai de lume, din pricina prilejurilor de păcătuire, fiindcă nu se poate să nu vină prilejuri de păcătuire! Dar vai de omul acela prin care vine prilejul de păcătuire!
Matei 18:8
Acum, dacă mâna ta sau piciorul tău te face să cazi în păcat, taie-l și leapădă-l de la tine. Este mai bine pentru tine să intri în viaţă șchiop sau ciung, decât să ai două mâini sau două picioare și să fii aruncat în focul veșnic.
Matei 18:9
Și, dacă ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate-l și leapădă-l de la tine. Este mai bine pentru tine să intri în viaţă numai cu un ochi, decât să ai amândoi ochii și să fii aruncat în focul gheenei.
Matei 18:10
Feriţi-vă să nu defăimaţi nici măcar pe unul din acești micuţi; căci vă spun că îngerii lor în ceruri văd pururea faţa Tatălui Meu, care este în ceruri.
Matei 18:11
Fiindcă Fiul omului a venit să mântuiască ce era pierdut.
Matei 18:12
Ce credeţi? Dacă un om are o sută de oi și se rătăcește una din ele, nu lasă el pe cele nouăzeci și nouă pe munţi și se duce să caute pe cea rătăcită?
Matei 18:13
Și, dacă i se întâmplă s-o găsească, adevărat vă spun că are mai multă bucurie de ea, decât de cele nouăzeci și nouă care nu se rătăciseră.
Matei 18:14
Tot așa, nu este voia Tatălui vostru din ceruri să piară unul măcar din acești micuţi.
Matei 18:15
Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te și mustră-l între tine și el singur. Dacă te ascultă, ai câștigat pe fratele tău.
Matei 18:16
Dar, dacă nu te ascultă, mai ia cu tine unul sau doi inși, pentru ca orice vorbă să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori.
Matei 18:17
Dacă nu vrea să asculte de ei, spune-l Bisericii și, dacă nu vrea să asculte nici de Biserică, să fie pentru tine ca un păgân și ca un vameș.
Matei 18:18
Adevărat vă spun că orice veţi lega pe pământ va fi legat în cer și orice veţi dezlega pe pământ va fi dezlegat în cer.
Matei 18:19
Vă mai spun iarăși că, dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu, care este în ceruri.
Matei 18:20
Căci, acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, sunt și Eu în mijlocul lor.”
Matei 18:21
Atunci, Petru s-a apropiat de El și I-a zis: „Doamne, de câte ori să iert pe fratele Meu când va păcătui împotriva mea? Până la șapte ori?”
Matei 18:22
Isus i-a zis: „Eu nu-ţi zic până la șapte ori, ci până la șaptezeci de ori câte șapte.
Matei 18:23
De aceea, Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un împărat care a vrut să se socotească cu robii săi.
Matei 18:24
A început să facă socoteala și i-au adus pe unul care îi datora zece mii de galbeni.
Matei 18:25
Fiindcă el n-avea cu ce plăti, stăpânul lui a poruncit să-l vândă pe el, pe nevasta lui, pe copiii lui și tot ce avea, și să se plătească datoria.
Matei 18:26
Robul s-a aruncat la pământ, i s-a închinat și a zis: ‘Doamne, mai îngăduie-mă, și-ţi voi plăti tot.’
Matei 18:27
Stăpânul robului aceluia, făcându-i-se milă de el, i-a dat drumul și i-a iertat datoria.
Matei 18:28
Robul acela, când a ieșit afară, a întâlnit pe unul din tovarășii lui de slujbă, care-i era dator o sută de lei. A pus mâna pe el și-l strângea de gât, zicând: ‘Plătește-mi ce-mi ești dator.’
Matei 18:29
Tovarășul lui s-a aruncat la pământ, îl ruga și zicea: ‘Mai îngăduie-mă, și-ţi voi plăti.’
Matei 18:30
Dar el n-a vrut, ci s-a dus și l-a aruncat în temniţă până va plăti datoria.
Matei 18:31
Când au văzut tovarășii lui cele întâmplate, s-au întristat foarte mult și s-au dus de au spus stăpânului lor toate cele petrecute.
Matei 18:32
Atunci, stăpânul a chemat la el pe robul acesta și i-a zis: ‘Rob viclean! Eu ţi-am iertat toată datoria, fiindcă m-ai rugat.
Matei 18:33
Oare nu se cădea să ai și tu milă de tovarășul tău, cum am avut eu milă de tine?’
Matei 18:34
Și stăpânul s-a mâniat și l-a dat pe mâna chinuitorilor până va plăti tot ce datora.
Matei 18:35
Tot așa vă va face și Tatăl Meu cel ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său.”