Plângerile 4:1
Vai, cum s-a înnegrit aurul și cum s-a schimbat aurul cel curat! Cum s-au risipit pietrele Sfântului Locaș pe la toate colţurile uliţelor!
Plângerile 4:2
Cum sunt priviţi acum fiii Sionului, cei aleși și preţuiţi ca aurul curat altădată, cum sunt priviţi acum, vai! Ca niște vase de pământ și ca o lucrare făcută de mâinile olarului!
Plângerile 4:3
Chiar și șacalii își apleacă ţâţa și dau să sugă puilor lor, dar fiica poporului meu a ajuns fără milă, ca struţii din pustie.
Plângerile 4:4
Limba sugarului i se lipește de cerul gurii, uscată de sete; copiii cer pâine, dar nimeni nu le-o dă.
Plângerile 4:5
Cei ce se hrăneau cu bucate alese leșină pe uliţe. Cei ce fuseseră crescuţi în purpură se bucură acum de o grămadă de gunoi!
Plângerile 4:6
Căci vina fiicei poporului meu este mai mare decât păcatul Sodomei, care a fost nimicită într-o clipă, fără să fi pus cineva mâna pe ea.
Plângerile 4:7
Voievozii ei erau mai strălucitori decât zăpada, mai albi decât laptele; trupul le era mai roșu decât mărgeanul; faţa le era ca safirul.
Plângerile 4:8
Dar acum înfăţișarea le este mai negricioasă decât funinginea, așa că nu mai sunt cunoscuţi pe uliţe, pielea le este lipită de oase, uscată ca lemnul.
Plângerile 4:9
Cei ce pier uciși de sabie sunt mai fericiţi decât cei ce pier de foame, care cad sleiţi de puteri, din lipsa roadelor câmpului!
Plângerile 4:10
Femeile, cu toată mila lor, își fierb copiii, care le slujesc ca hrană în mijlocul prăpădului fiicei poporului meu.
Plângerile 4:11
Domnul Și-a sleit urgia, Și-a vărsat mânia aprinsă; a aprins în Sion un foc care-i mistuie temeliile.
Plângerile 4:12
Împăraţii pământului n-ar fi crezut și niciunul din locuitorii lumii n-ar fi crezut că potrivnicul care-l împresura are să intre pe porţile Ierusalimului.
Plângerile 4:13
Iată rodul păcatelor prorocilor săi, a nelegiuirilor preoţilor săi, care au vărsat în mijlocul lui sângele celor neprihăniţi!
Plângerile 4:14
Rătăceau ca orbii pe uliţe, mânjiţi de sânge, așa că nimeni nu putea să se atingă de hainele lor.
Plângerile 4:15
„Depărtaţi-vă, necuraţilor”, li se striga, „la o parte, la o parte, nu vă atingeţi de noi!” Când fugeau pribegind încoace și încolo printre neamuri, se spunea: „Să nu mai locuiască aici!”
Plângerile 4:16
În mânia Lui, Domnul i-a împrăștiat și nu-Și mai îndreaptă privirile spre ei! Vrăjmașul n-a căutat la faţa preoţilor, nici n-a avut milă de cei bătrâni.
Plângerile 4:17
Și acolo ni se sfârșeau ochii și așteptam zadarnic ajutor! Privirile ni se îndreptau cu nădejde spre un neam care totuși nu ne-a izbăvit.
Plângerile 4:18
Ne pândeau pașii, ca să ne împiedice să mergem pe uliţele noastre; ni se apropia sfârșitul, ni se împliniseră zilele… Da, ne venise sfârșitul!
Plângerile 4:19
Prigonitorii noștri erau mai iuţi decât vulturii cerului. Ne-au fugărit pe munţi și ne-au pândit în pustie.
Plângerile 4:20
Suflarea vieţii noastre, unsul Domnului, a fost prins în gropile lor, el, despre care ziceam: „Vom trăi sub umbra lui printre neamuri.”
Plângerile 4:21
Bucură-te și saltă de bucurie, fiica Edomului, care locuiești în ţara Uţ! Dar și la tine va trece potirul și tu te vei îmbăta și te vei dezgoli!
Plângerile 4:22
Fiica Sionului, nelegiuirea îţi este ispășită: El nu te va mai trimite în robie. Dar ţie, fiica Edomului, îţi va pedepsi nelegiuirea și îţi va da pe faţă păcatele.