Plângerile 1:1
Vai! Cum stă părăsită acum cetatea aceasta atât de plină de popor altădată! A rămas ca o văduvă! Ea, care altădată era mare între neamuri, fruntașă printre ţări, a ajuns roabă astăzi!
Plângerile 1:2
Plânge amarnic noaptea și-i curg lacrimi pe obraji. Niciunul din toţi cei ce o iubeau n-o mângâie; toţi prietenii ei au părăsit-o și i s-au făcut vrăjmași.
Plângerile 1:3
Iuda a plecat în pribegie din pricina apăsării și muncilor grele. Locuiește în mijlocul neamurilor și nu găsește odihnă! Toţi prigonitorii lui l-au ajuns tocmai când îi era mai mare strâmtorarea.
Plângerile 1:4
Drumurile Sionului sunt triste, căci nimeni nu se mai duce la sărbători, toate porţile lui sunt pustii, preoţii lui oftează; fecioarele lui sunt mâhnite și el însuși este plin de amărăciune.
Plângerile 1:5
Asupritorii lui sar biruitori, vrăjmașii lui sunt mulţumiţi. Căci Domnul l-a smerit din pricina mulţimii păcatelor lui; copiii lui au mers în robie înaintea asupritorului.
Plângerile 1:6
S-a dus de la fiica Sionului toată podoaba ei. Căpeteniile ei au ajuns ca niște cerbi care nu găsesc pășune și merg fără putere înaintea celui ce-i gonește.
Plângerile 1:7
În zilele necazului și ticăloșiei lui, Ierusalimul își aduce aminte de toate bunătăţile de care a avut parte din zilele străbune; când a căzut poporul lui în mâna asupritorului, nimeni nu i-a venit în ajutor, iar vrăjmașii se uitau la el și râdeau de prăbușirea lui.
Plângerile 1:8
Greu a păcătuit Ierusalimul! De aceea a ajuns de scârbă. Toţi cei ce-l preţuiau îl dispreţuiesc acum, văzându-i goliciunea, și el însuși se întoarce în altă parte și oftează.
Plângerile 1:9
Necurăţia stătea lipită pe poala hainei lui și nu se gândea la sfârșitul său. A căzut greu de tot. Nimeni nu-l mângâie. „Vezi-mi ticăloșia, Doamne, căci iată ce semeţ este vrăjmașul!”
Plângerile 1:10
Asupritorul a întins mâna la tot ce avea el mai scump; ba încă a văzut cum, în Locașul lui cel Sfânt, au intrat neamurile, cărora Tu le porunciseși să nu intre în adunarea Ta!
Plângerile 1:11
Tot poporul lui caută pâine suspinând; și-au dat lucrurile scumpe pe hrană, numai ca să-și ţină viaţa. „Uită-Te, Doamne, și privește cât de înjosit sunt!”
Plângerile 1:12
„O, voi, care treceţi pe lângă mine, priviţi și vedeţi dacă este vreo durere ca durerea mea, ca durerea cu care m-a lovit Domnul în ziua mâniei Lui aprinse!
Plângerile 1:13
Mi-a azvârlit de sus în oase un foc care le arde; mi-a întins un laţ sub picioare și m-a dat înapoi. M-a lovit cu pustiire și cu o lâncezeală de toate zilele!
Plângerile 1:14
Mâna Lui a legat jugul nelegiuirilor mele, care stau împletite și legate de gâtul meu. Mi-a frânt puterea. Domnul m-a dat în mâinile acelora cărora nu pot să le stau împotrivă.
Plângerile 1:15
Domnul a trântit la pământ pe toţi vitejii din mijlocul meu; a strâns o oștire împotriva mea, ca să-mi prăpădească tineretul; ca în teasc a călcat Domnul pe fecioara, fiica lui Iuda.
Plângerile 1:16
De aceea plâng, îmi varsă lacrimi ochii, căci S-a depărtat de la mine Cel ce trebuia să mă mângâie, Cel ce trebuia să-mi învioreze viaţa; fiii mei sunt zdrobiţi, căci vrăjmașul a biruit.”
Plângerile 1:17
Sionul întinde mâinile rugător, și nimeni nu-l mângâie. Domnul a trimis împotriva lui Iacov, de jur împrejur, vrăjmași; Ierusalimul a ajuns de batjocură în mijlocul lor.
Plângerile 1:18
„Domnul este drept, căci m-am răzvrătit împotriva poruncilor Lui. Ascultaţi, toate popoarele, și vedeţi-mi durerea! Fecioarele și tinerii mei s-au dus în robie.
Plângerile 1:19
Mi-am chemat prietenii, dar m-au înșelat, preoţii și bătrânii mei au murit în cetate, căutând hrană ca să-și ţină viaţa.
Plângerile 1:20
Doamne, uită-Te la necazul meu. Lăuntrul meu fierbe, mi s-a întors inima în mine, căci am fost neascultător. Afară, sabia m-a lăsat fără copii; în casă, moartea.
Plângerile 1:21
M-au auzit suspinând, dar nimeni nu m-a mângâiat. Toţi vrăjmașii mei, când au aflat de nenorocirea mea, s-au bucurat că Tu ai adus-o, dar vei aduce, vei vesti ziua când și ei vor fi ca mine.
Plângerile 1:22
Adu toată răutatea lor înaintea Ta și fă-le cum mi-ai făcut mie pentru toate fărădelegile mele! Căci suspinele mele sunt multe și inima îmi este bolnavă.”