Isaia 57:1
Piere cel neprihănit, și nimănui nu-i pasă; se duc oamenii de bine, și nimeni nu ia aminte că din pricina răutăţii este luat cel neprihănit.
Isaia 57:2
El intră în pace în groapa lui: cel ce umblă pe drumul cel drept se odihnește în culcușul lui.
Isaia 57:3
„Dar voi apropiaţi-vă încoace, fii ai vrăjitoarei, sămânţa preacurvarului și a curvei!
Isaia 57:4
De cine vă bateţi voi joc? Împotriva cui vă deschideţi voi gura larg și scoateţi limba? Nu sunteţi voi niște copii ai păcatului, o sămânţă a minciunii,
Isaia 57:5
care se încălzește pentru idoli sub orice copac verde, care înjunghie pe copii în văi, sub crăpăturile stâncilor?
Isaia 57:6
În pietrele lustruite din pâraie este partea ta de moștenire, ele sunt soarta ta; lor le torni și jertfe de băutură și le aduci daruri de mâncare. Pot Eu să fiu nesimţitor la lucrul acesta?
Isaia 57:7
Pe un munte înalt și ridicat îţi faci culcușul; tot acolo te sui să aduci jertfe.
Isaia 57:8
Îţi pui pomenirea în dosul ușii și ușorilor, căci, departe de Mine, îţi ridici învelitoarea și te sui în pat, îţi lărgești culcușul și faci legământ cu ei; îţi place legătura cu ei și iei seama la semnul lor.
Isaia 57:9
Te duci la împărat cu untdelemn, îţi înmulţești miresmele, îţi trimiţi solii departe și te pleci până la Locuinţa morţilor.
Isaia 57:10
Obosești mergând și nu zici: ‘Încetez!’ Tot mai găsești putere în mâna ta, de aceea nu te doboară întristarea.
Isaia 57:11
Și de cine te sfiai, de cine te temeai, de nu Mi-ai fost credincioasă, de nu ţi-ai adus aminte și nu ţi-a păsat de Mine? Și Eu tac, și încă de multă vreme, de aceea nu te temi tu de Mine.
Isaia 57:12
Dar acum îţi voi da pe faţă neprihănirea, și faptele tale nu-ţi vor folosi!
Isaia 57:13
Și atunci să strigi și să te izbăvească mulţimea idolilor tăi! Căci îi va lua vântul pe toţi, o suflare îi va ridica. Dar cel ce se încrede în Mine va moșteni ţara și va stăpâni muntele Meu cel sfânt.”
Isaia 57:14
Și El zice: „Croiţi, croiţi drum, pregătiţi calea, luaţi orice piedică din calea poporului Meu!”
Isaia 57:15
Căci așa vorbește Cel Preaînalt, a cărui locuinţă este veșnică și al cărui Nume este sfânt: „Eu locuiesc în locuri înalte și în sfinţenie, dar sunt cu omul zdrobit și smerit, ca să înviorez duhurile smerite și să îmbărbătez inimile zdrobite.
Isaia 57:16
Nu vreau să cert în veci, nici să ţin o mânie necurmată, când înaintea Mea cad în leșin duhurile și sufletele pe care le-am făcut.
Isaia 57:17
Din pricina păcatului lăcomiei lui M-am mâniat și l-am lovit, M-am ascuns, în supărarea Mea, și cel răzvrătit a urmat și mai mult pe căile inimii lui.
Isaia 57:18
I-am văzut căile, și totuși îl voi tămădui; îl voi călăuzi și-l voi mângâia, pe el și pe cei ce plâng împreună cu el.
Isaia 57:19
Voi pune lauda pe buze: Pace, pace celui de departe și celui de aproape!”, zice Domnul. „Da, Eu îl voi tămădui!
Isaia 57:20
Dar cei răi sunt ca marea înfuriată, care nu se poate liniști și ale cărei ape aruncă afară noroi și mâl.
Isaia 57:21
Cei răi n-au pace”, zice Dumnezeul meu.