Isaia 47:1
Coboară-te și șezi în ţărână, fecioară, fiica Babilonului; șezi pe pământ, fără scaun de domnie, fiica haldeenilor, căci nu te vor mai numi subţirică și plăcută.
Isaia 47:2
Ia pietrele de moară și macină făină; scoate-ţi marama, ridică-ţi poala rochiei, descoperă-ţi picioarele, treci râurile!
Isaia 47:3
Goliciunea ţi se va descoperi și ţi se va vedea rușinea. Mă voi răzbuna și nu voi cruţa pe nimeni.”
Isaia 47:4
Răscumpărătorul nostru Se cheamă Domnul oștirilor, Sfântul lui Israel.
Isaia 47:5
„Șezi într-un colţ și taci, fata haldeenilor, căci nu te vor mai numi împărăteasa împărăţiilor.
Isaia 47:6
Mă mâniasem pe poporul Meu, Îmi pângărisem moștenirea și-i dădusem în mâinile tale, dar tu n-ai avut milă de ei, ci ţi-ai apăsat greu jugul asupra bătrânului.
Isaia 47:7
Tu ziceai: ‘În veci voi fi împărăteasă!’ și nu te-ai gândit, nici n-ai visat că lucrul acesta are să se sfârșească.
Isaia 47:8
Ascultă însă acum, tu, cea dedată plăcerilor, care stai fără grijă și zici în inima ta: ‘Eu, și numai eu, nu voi fi niciodată văduvă și nu voi fi niciodată lipsită de copii!’
Isaia 47:9
Și totuși aceste două lucruri ţi se vor întâmpla deodată, în aceeași zi: și pierderea copiilor, și văduvia; vor cădea asupra ta cu putere mare, în ciuda tuturor vrăjitoriilor tale și multelor tale descântece.
Isaia 47:10
Căci te încredeai în răutatea ta și ziceai: ‘Nimeni nu mă vede!’ Înţelepciunea și știinţa ta te-au amăgit, de ziceai în inima ta: ‘Eu și numai eu.’
Isaia 47:11
De aceea nenorocirea va veni peste tine fără să-i vezi zorile; urgia va cădea peste tine fără s-o poţi împăca și deodată va veni peste tine prăpădul, pe neașteptate.
Isaia 47:12
Vino dar cu descântecele tale și cu mulţimea vrăjitoriilor tale, cărora ţi-ai închinat munca din tinereţe; poate că vei putea să tragi vreun folos din ele, poate că vei izbuti.
Isaia 47:13
Te-ai obosit tot întrebând: să se scoale dar și să te scape cei ce împart cerul, care pândesc stelele, care vestesc, după lunile noi, ce are să ţi se întâmple!
Isaia 47:14
Iată-i, au ajuns ca miriștea pe care o arde focul și nu-și vor scăpa viaţa din flăcări, căci nu va fi ca un cărbune la care se încălzește cineva, nici ca un foc la care stă.
Isaia 47:15
Așa va fi soarta acelora pe care te oboseai să-i întrebi. Și cei cu care ai făcut negoţ din tinereţea ta se vor risipi fiecare într-o parte și nu va fi nimeni care să-ţi vină în ajutor.