Isaia 17:1
Prorocie împotriva Damascului: „Iată, Damascul nu va mai fi o cetate, ci va ajunge un morman de dărâmături;
Isaia 17:2
cetăţile Aroerului sunt părăsite, sunt date spre pășune turmelor, care se culcă nestingherite acolo.
Isaia 17:3
S-a isprăvit cu cetăţuia lui Efraim și s-a sfârșit cu împărăţia Damascului, dar rămășiţa Siriei va fi ca slava copiilor lui Israel”, zice Domnul oștirilor.
Isaia 17:4
„În ziua aceea, slava lui Iacov va fi slăbită și grăsimea cărnii lui va pieri.
Isaia 17:5
Se va întâmpla ca atunci când strânge secerătorul grâul și braţul lui taie spicele; da, ca la strânsul spicelor în valea Refaim;
Isaia 17:6
vor mai rămâne doar câteva, ca la scuturatul măslinului: două, trei măsline pe vârful crengilor, patru sau cinci în ramurile cu roade”, zice Domnul Dumnezeul lui Israel.
Isaia 17:7
În ziua aceea, omul se va uita spre Făcătorul său și ochii i se vor întoarce spre Sfântul lui Israel;
Isaia 17:8
nu se va mai uita spre altare, care sunt lucrarea mâinilor lui, și nu va mai privi la ce au făcut degetele lui, la idolii Astarteei și la stâlpii închinaţi soarelui.
Isaia 17:9
În ziua aceea, cetăţile lui întărite vor fi ca dărâmăturile din pădure și de pe vârful muntelui, părăsite odinioară înaintea copiilor lui Israel: va fi o pustie!
Isaia 17:10
Căci ai uitat pe Dumnezeul mântuirii tale și nu ţi-ai adus aminte de Stânca scăpării tale. De aceea ţi-ai sădit răsaduri plăcute și ai sădit butuci străini.
Isaia 17:11
Când i-ai sădit, i-ai înconjurat cu un gard și, în curând, i-ai văzut înflorind. Dar culesul roadelor a fugit tocmai în clipa veseliei, și durerea este fără leac.
Isaia 17:12
Vai, ce vuiet de popoare multe, care urlă cum urlă marea! Ce zarvă de neamuri, care mugesc cum mugesc niște ape puternice!
Isaia 17:13
Neamurile mugesc cum mugesc apele mari… Dar când le mustră Dumnezeu, ele fug departe, izgonite ca pleava de pe munţi la suflarea vântului, ca ţărâna luată de vârtej.
Isaia 17:14
Spre seară, vine o prăpădenie neașteptată și până dimineaţa nu mai sunt! Iată partea celor ce ne jupoaie și soarta celor ce ne jefuiesc.