Isaia 16:1
Trimiteţi miei cârmuitorului ţării, trimiteţi-i din Sela, prin pustie, la muntele fiicei Sionului!
Isaia 16:2
Ca o pasăre fugară, zgornită din cuib, așa vor fi fiicele Moabului la trecerea Arnonului.
Isaia 16:3
Și vor zice: ‘Sfătuiește, mijlocește, acoperă-ne ziua-n amiaza mare cu umbra ta ca noaptea neagră, ascunde pe cei ce sunt urmăriţi, nu da pe faţă pe cei fugiţi!
Isaia 16:4
Lasă să locuiască pentru o vreme la tine cei goniţi din Moab, fii un loc de scăpare pentru ei împotriva pustiitorului!’ Căci apăsarea va înceta, pustiirea se va sfârși, cel ce calcă ţara în picioare va pieri.
Isaia 16:5
Și atunci, un scaun de domnie se va întări prin îndurare și se va vedea șezând cu credincioșie, în casa lui David, un judecător, prieten al dreptului și plin de râvnă pentru dreptate. –
Isaia 16:6
‘Auzim îngâmfarea mândrului Moab, fudulia și fala lui, trufia și lăudăroșia lui.’
Isaia 16:7
De aceea geme Moabul pentru Moab, toţi gem; suspinaţi pe dărâmăturile Chir-Haresetului, adânc mâhniţi,
Isaia 16:8
căci câmpiile Hesbonului lâncezesc; stăpânii neamurilor au sfărâmat butucii viei din Sibma, care se întindeau până la Iaezer și se încâlceau prin pustie: mlădiţele ei se întindeau și treceau dincolo de mare.
Isaia 16:9
De aceea plâng pentru via din Sibma ca pentru Iaezer; vă ud cu lacrimile mele, Hesbonule și Eleale! Căci peste culesul roadelor voastre și peste secerișul vostru a căzut un strigăt de război!
Isaia 16:10
S-a dus bucuria și veselia din câmpii! Și în vii nu mai sunt cântece, nu mai sunt veselii! Nimeni nu mai calcă vinul în teascuri. Am făcut să înceteze strigătele de bucurie la cules.
Isaia 16:11
De aceea îmi plânge sufletul pentru Moab ca o harpă și inima, pentru Chir-Hares.
Isaia 16:12
Și, când se va arăta Moabul, obosindu-se pe înălţimi, și va intra în locașul său cel sfânt să se roage, nu va putea să capete nimic!”
Isaia 16:13
Acesta este cuvântul pe care l-a rostit Domnul de multă vreme asupra Moabului.
Isaia 16:14
Iar acum Domnul vorbește și zice: „În trei ani, ca anii unui simbriaș, slava Moabului va fi dispreţuită, împreună cu toată această mare mulţime, și ce va rămâne va fi puţin lucru, aproape nimic.”