Isaia 15:1
Prorocie împotriva Moabului: „Chiar în noaptea când este pustiit, Ar-Moabul este nimicit! Chiar în noaptea când este pustiit, Chir-Moabul este nimicit!…
Isaia 15:2
Poporul se suie la templu și la Dibon, pe înălţimi, ca să plângă; Moabul se bocește: pe Nebo și pe Medeba toate capetele sunt rase și toate bărbile sunt tăiate.
Isaia 15:3
Pe uliţe sunt încinși cu saci, pe acoperișuri și în pieţe totul geme și se topește plângând.
Isaia 15:4
Hesbonul și Eleale ţipă de li se aude glasul până la Iahaţ, chiar și războinicii Moabului se bocesc cu sufletul plin de groază.
Isaia 15:5
Îmi plânge inima pentru Moab, ai cărui fugari aleargă până la Ţoar, până la Eglat-Șelișia, căci suie, plângând, suișul Luhitului și scot ţipete de durere pe drumul Horonaimului.
Isaia 15:6
Căci apele Nimrim sunt pustiite, s-a uscat iarba, s-a dus verdeaţa și nu mai este niciun fir verde.
Isaia 15:7
De aceea strâng ce le mai rămâne și își strămută averile dincolo de pârâul sălciilor.
Isaia 15:8
Căci ţipetele înconjoară hotarele Moabului; bocetele lui răsună până la Eglaim și urletele lui răsună până la Beer-Elim.
Isaia 15:9
Apele Dimonului sunt pline de sânge și voi trimite peste Dimon noi nenorociri; un leu va veni împotriva celor scăpaţi ai Moabului, împotriva rămășiţei din ţară.