Cântarea Cântărilor 4:1
Ce frumoasă ești, iubito, ce frumoasă ești! Ochii tăi sunt ochi de porumbiţă, sub marama ta. Părul tău este ca o turmă de capre, poposită pe coama muntelui Galaad.
Cântarea Cântărilor 4:2
Dinţii tăi sunt ca o turmă de oi tunse care ies din scăldătoare, toate cu gemeni, și niciuna din ele nu este stearpă.
Cântarea Cântărilor 4:3
Buzele tale sunt ca un fir de cârmâz și gura ta este drăguţă; obrazul tău este ca o jumătate de rodie, sub marama ta.
Cântarea Cântărilor 4:4
Gâtul tău este ca turnul lui David, zidit ca să fie o casă de arme; o mie de scuturi atârnă de el, toate scuturi de viteji.
Cântarea Cântărilor 4:5
Amândouă ţâţele tale sunt ca doi pui de cerb, ca gemenii unei căprioare care pasc între crini.
Cântarea Cântărilor 4:6
Până se răcorește ziua și până fug umbrele, voi veni la tine, munte de mir, și la tine, deal de tămâie.
Cântarea Cântărilor 4:7
Ești frumoasă de tot, iubito, și n-ai niciun cusur.
Cântarea Cântărilor 4:8
Vino cu mine din Liban, mireaso, vino cu mine din Liban! Privește din vârful muntelui Amana, din vârful munţilor Senir și Hermon, din vizuinile leilor, din munţii pardoșilor!
Cântarea Cântărilor 4:9
Mi-ai răpit inima, soro mireaso, mi-ai răpit inima numai cu o privire, numai cu unul din lănţișoarele de la gâtul tău!
Cântarea Cântărilor 4:10
Ce lipici în dezmierdările tale, soro mireaso! Dezmierdările tale preţuiesc mai mult decât vinul și miresmele tale sunt mai plăcute decât toate miroznele!
Cântarea Cântărilor 4:11
Miere picură din buzele tale, mireaso, miere și lapte se află sub limba ta și mirosul hainelor tale este ca mirosul Libanului.
Cântarea Cântărilor 4:12
Ești o grădină închisă, soro mireaso, un izvor închis, o fântână pecetluită.
Cântarea Cântărilor 4:13
Odraslele tale sunt o grădină de rodii, cu cele mai alese roade, mălini negri și nard;
Cântarea Cântărilor 4:14
nard și șofran, trestie mirositoare și scorţișoară, cu tot felul de tufari de tămâie, smirnă și aloe, cu cele mai alese miresme.
Cântarea Cântărilor 4:15
O fântână din grădini, un izvor de ape vii ce curge din Liban.
Cântarea Cântărilor 4:16
Scoală-te, crivăţule! Vino, vântule de miazăzi! Suflaţi peste grădina mea, ca să picure mirosurile din ea! – Să intre iubitul meu în grădina lui și să mănânce din roadele ei alese! –