Eclesiastul 7:1
Mai mult face un nume bun decât untdelemnul mirositor, și ziua morţii decât ziua nașterii.
Eclesiastul 7:2
Mai bine să te duci într-o casă de jale decât să te duci într-o casă de petrecere; căci acolo îţi aduci aminte de sfârșitul oricărui om, și cine trăiește își pune la inimă lucrul acesta.
Eclesiastul 7:3
Mai bună este întristarea decât râsul, căci, prin întristarea feţei, inima se face mai bună.
Eclesiastul 7:4
Inima înţelepţilor este în casa de jale, iar inima celor fără minte este în casa petrecerii.
Eclesiastul 7:5
Mai bine să asculţi mustrarea înţeleptului decât să asculţi la cântecul celor fără minte.
Eclesiastul 7:6
Căci râsul celor fără minte este ca pârâitul spinilor sub căldare. Și aceasta este o deșertăciune.
Eclesiastul 7:7
Averea luată prin silă înnebunește pe cel înţelept și mita strică inima.
Eclesiastul 7:8
Mai bun este sfârșitul unui lucru decât începutul lui; mai bine cel bun la suflet decât cel îngâmfat.
Eclesiastul 7:9
Nu te grăbi să te mânii în sufletul tău, căci mânia locuiește în sânul nebunilor.
Eclesiastul 7:10
Nu zice: „Cum se face că zilele de mai înainte erau mai bune decât acestea?” Căci nu din înţelepciune întrebi așa.
Eclesiastul 7:11
Înţelepciunea preţuiește cât o moștenire și chiar mai mult pentru cei ce văd soarele.
Eclesiastul 7:12
Căci ocrotire dă și înţelepciunea, ocrotire dă și argintul; dar un folos mai mult al știinţei este că înţelepciunea ţine în viaţă pe cei ce o au.
Eclesiastul 7:13
Uită-te cu băgare de seamă la lucrarea lui Dumnezeu! Cine poate să îndrepte ce a făcut El strâmb?
Eclesiastul 7:14
În ziua fericirii, fii fericit, și în ziua nenorocirii, gândește-te că Dumnezeu a făcut și pe una, și pe cealaltă, pentru ca omul să nu mai poată ști nimic din ce va fi după el.
Eclesiastul 7:15
Tot felul de lucruri am văzut în zilele deșertăciunii mele. Este câte un om fără prihană care piere în neprihănirea lui, și este câte un nelegiuit care o duce mult în răutatea lui.
Eclesiastul 7:16
Nu fi prea neprihănit și nu te arăta prea înţelept. Pentru ce să te pierzi singur?
Eclesiastul 7:17
Dar nu fi nici peste măsură de rău și nu fi fără minte. Pentru ce vrei să mori înainte de vreme?
Eclesiastul 7:18
Bine este să ţii la aceasta, dar nici pe cealaltă să n-o lași din mână, căci cine se teme de Dumnezeu scapă din toate acestea.
Eclesiastul 7:19
Înţelepciunea face pe cel înţelept mai tare decât zece viteji care sunt într-o cetate.
Eclesiastul 7:20
Fiindcă pe pământ nu este niciun om fără prihană, care să facă binele fără să păcătuiască.
Eclesiastul 7:21
Nu lua nici tu seama la toate vorbele care se spun, ca nu cumva s-auzi pe sluga ta vorbindu-te de rău!
Eclesiastul 7:22
Căci știe inima ta de câte ori ai vorbit și tu de rău pe alţii.
Eclesiastul 7:23
Toate acestea le-am cercetat cu înţelepciune. Am zis: „Mă voi înţelepţi.” Dar înţelepciunea a rămas departe de mine.
Eclesiastul 7:24
Cu mult mai departe decât era mai înainte și ce adâncă! Cine o va putea găsi?
Eclesiastul 7:25
M-am apucat și am cercetat toate lucrurile cu gând să înţeleg, să adâncesc și să caut înţelepciunea și rostul lucrurilor și să pricep nebunia răutăţii și rătăcirea prostiei.
Eclesiastul 7:26
Și am găsit că mai amară decât moartea este femeia a cărei inimă este o cursă și un laţ și ale cărei mâini sunt niște lanţuri; cel plăcut lui Dumnezeu scapă de ea, dar cel păcătos este prins de ea.
Eclesiastul 7:27
Iată ce am găsit, zice Eclesiastul, cercetând lucrurile unul câte unul, ca să le pătrund rostul;
Eclesiastul 7:28
iată ce-mi caută și acum sufletul și n-am găsit. Din o mie am găsit un om, dar o femeie n-am găsit în toate acestea.
Eclesiastul 7:29
Numai iată ce am găsit: că Dumnezeu a făcut pe oameni fără prihană, dar ei umblă cu multe șiretenii.