Psalmul 49:1
Ascultaţi lucrul acesta, toate popoarele, luaţi aminte, toţi locuitorii lumii:
Psalmul 49:2
mici și mari, bogaţi și săraci!
Psalmul 49:3
Gura mea va vorbi cuvinte înţelepte și inima mea are gânduri pline de judecată.
Psalmul 49:4
Eu îmi plec urechea la pildele care îmi sunt insuflate, îmi încep cântarea în sunetul harpei.
Psalmul 49:5
Pentru ce să mă tem în zilele nenorocirii, când mă înconjoară nelegiuirea potrivnicilor mei?
Psalmul 49:6
Ei se încred în avuţiile lor și se fălesc cu bogăţia lor cea mare.
Psalmul 49:7
Dar nu pot să se răscumpere unul pe altul, nici să dea lui Dumnezeu preţul răscumpărării.
Psalmul 49:8
Răscumpărarea sufletului lor este așa de scumpă, că nu se va face niciodată.
Psalmul 49:9
Nu vor trăi pe vecie, nu pot să nu vadă mormântul.
Psalmul 49:10
Da, îl vor vedea: căci înţelepţii mor, nebunul și prostul deopotrivă pier și lasă altora avuţiile lor.
Psalmul 49:11
Ei își închipuie că veșnice le vor fi casele, că locuinţele lor vor dăinui din veac în veac, ei, care dau numele lor la ţări întregi.
Psalmul 49:12
Dar omul pus în cinste nu dăinuiește, ci este ca dobitoacele care se taie.
Psalmul 49:13
Iată ce soartă au ei, cei plini de atâta încredere, precum și cei ce îi urmează, cărora le plac cuvintele lor. (Oprire)
Psalmul 49:14
Sunt duși ca o turmă în Locuinţa morţilor, îi paște moartea și, în curând, oamenii fără prihană îi calcă în picioare: li se duce frumuseţea și Locuinţa morţilor le este locașul.
Psalmul 49:15
Dar mie Dumnezeu îmi va scăpa sufletul din Locuinţa morţilor, căci mă va lua sub ocrotirea Lui. (Oprire)
Psalmul 49:16
Nu te teme când se îmbogăţește cineva și când i se înmulţesc vistieriile casei,
Psalmul 49:17
căci nu ia nimic cu el când moare: vistieriile lui nu se coboară după el.
Psalmul 49:18
Să se tot creadă omul fericit în viaţă, să se tot laude cu bucuriile pe care și le face,
Psalmul 49:19
căci tot în locuinţa părinţilor săi va merge și nu va mai vedea lumina niciodată.
Psalmul 49:20
Omul pus în cinste și fără pricepere este ca dobitoacele pe care le tai.