Psalmul 42:1
Cum dorește un cerb izvoarele de apă, așa Te dorește sufletul meu pe Tine, Dumnezeule!
Psalmul 42:2
Sufletul meu însetează după Dumnezeu, după Dumnezeul cel viu; când mă voi duce și mă voi arăta înaintea lui Dumnezeu?
Psalmul 42:3
Cu lacrimi mă hrănesc zi și noapte, când mi se zice fără încetare: „Unde este Dumnezeul tău?”
Psalmul 42:4
Mi-aduc aminte și-mi vărs tot focul inimii în mine când mă gândesc cum mergeam înconjurat de mulţime și cum înaintam în fruntea ei spre Casa lui Dumnezeu, în mijlocul strigătelor de bucurie și mulţumire ale unei mulţimi în sărbătoare.
Psalmul 42:5
Pentru ce te mâhnești, suflete, și gemi înăuntrul meu? Nădăjduiește în Dumnezeu, căci iarăși Îl voi lăuda; El este mântuirea mea și Dumnezeul meu.
Psalmul 42:6
Îmi este mâhnit sufletul în mine, Dumnezeule, de aceea la Tine mă gândesc din ţara Iordanului, din Hermon și din muntele Miţear.
Psalmul 42:7
Un val cheamă un alt val la vuietul căderii apelor Tale; toate talazurile și valurile Tale trec peste mine.
Psalmul 42:8
Ziua, Domnul îmi dădea îndurarea Lui, iar noaptea, cântam laudele Lui și înălţam o rugăciune Dumnezeului vieţii mele.
Psalmul 42:9
De aceea zic lui Dumnezeu, Stânca mea: „Pentru ce mă uiţi? Pentru ce trebuie să umblu plin de întristare sub apăsarea vrăjmașului?”
Psalmul 42:10
Parcă mi se sfărâmă oasele cu sabia când mă batjocoresc vrăjmașii mei și-mi zic neîncetat: „Unde este Dumnezeul tău?”
Psalmul 42:11
Pentru ce te mâhnești, suflete, și gemi înăuntrul meu? Nădăjduiește în Dumnezeu, căci iarăși Îl voi lăuda; El este mântuirea mea și Dumnezeul meu.