Psalmul 39:1
Ziceam: „Voi veghea asupra căilor mele, ca să nu păcătuiesc cu limba; îmi voi pune frâu gurii cât va sta cel rău înaintea mea.”
Psalmul 39:2
Am stat mut, în tăcere; am tăcut, măcar că eram nenorocit, și totuși durerea mea nu era mai puţin mare.
Psalmul 39:3
Îmi ardea inima în mine, un foc lăuntric mă mistuia, și atunci mi-a venit cuvântul pe limbă și am zis:
Psalmul 39:4
„Doamne, spune-mi care este sfârșitul vieţii mele, care este măsura zilelor mele, ca să știu cât de trecător sunt!”
Psalmul 39:5
Iată că zilele mele sunt cât un lat de mână și viaţa mea este ca o nimica înaintea Ta. (Oprire) Da, orice om este doar o suflare, oricât de bine s-ar ţine.
Psalmul 39:6
Da, omul umblă ca o umbră, se frământă degeaba, strânge la comori și nu știe cine le va lua.
Psalmul 39:7
Acum, Doamne, ce mai pot nădăjdui eu? În Tine îmi este nădejdea.
Psalmul 39:8
Izbăvește-mă de toate fărădelegile mele! Nu mă face de ocara celui nebun!
Psalmul 39:9
Stau mut, nu deschid gura, căci Tu lucrezi.
Psalmul 39:10
Abate-Ţi loviturile de la mine! Îmi iese sufletul sub loviturile mâinii Tale.
Psalmul 39:11
Tu pedepsești pe om și-l lovești pentru fărădelegea lui; îi prăpădești, ca molia, ce are el mai scump. Da, orice om este doar o suflare. (Oprire)
Psalmul 39:12
Ascultă-mi rugăciunea, Doamne, și pleacă-Ţi urechea la strigătele mele! Nu tăcea în faţa lacrimilor mele! Căci sunt un străin înaintea Ta, un pribeag, ca toţi părinţii mei.
Psalmul 39:13
Abate-Ţi privirea de la mine și lasă-mă să răsuflu, până nu mă duc și să nu mai fiu!