Psalmul 2:1
Pentru ce se întărâtă neamurile și pentru ce cugetă popoarele lucruri deșarte?
Psalmul 2:2
Împăraţii pământului se răscoală și domnitorii se sfătuiesc împreună împotriva Domnului și împotriva Unsului Său, zicând:
Psalmul 2:3
„Să le rupem legăturile și să scăpăm de lanţurile lor!”
Psalmul 2:4
Cel ce șade în ceruri râde, Domnul Își bate joc de ei.
Psalmul 2:5
Apoi, în mânia Lui, le vorbește și-i îngrozește cu urgia Sa, zicând:
Psalmul 2:6
„Totuși Eu am uns pe Împăratul Meu pe Sion, muntele Meu cel sfânt.”
Psalmul 2:7
„Eu voi vesti hotărârea Lui”, zice Unsul. „Domnul Mi-a zis: ‘Tu ești Fiul Meu! Astăzi Te-am născut.
Psalmul 2:8
Cere-Mi și-Ţi voi da neamurile de moștenire și marginile pământului în stăpânire!
Psalmul 2:9
Tu le vei zdrobi cu un toiag de fier și le vei sfărâma ca pe vasul unui olar.’”
Psalmul 2:10
Acum dar, împăraţi, purtaţi-vă cu înţelepciune! Luaţi învăţătură, judecătorii pământului!
Psalmul 2:11
Slujiţi Domnului cu frică și bucuraţi-vă tremurând.
Psalmul 2:12
Daţi cinste Fiului, ca să nu Se mânie și să nu pieriţi pe calea voastră, căci mânia Lui este gata să se aprindă! Ferice de toţi câţi se încred în El!