Iov 9:1
Iov a luat cuvântul și a zis:
Iov 9:2
„Știu bine că este așa. Și cum ar putea omul să-și scoată dreptate înaintea lui Dumnezeu?
Iov 9:3
Dacă ar voi să se certe cu El, din o mie de lucruri n-ar putea să răspundă la unul singur.
Iov 9:4
Ale Lui sunt înţelepciunea și atotputernicia: cine I s-ar putea împotrivi fără să fie pedepsit?
Iov 9:5
El mută deodată munţii și-i răstoarnă în mânia Sa.
Iov 9:6
Zguduie pământul din temelia lui, de i se clatină stâlpii.
Iov 9:7
Poruncește soarelui, și soarele nu mai răsare; și ţine stelele sub pecetea Lui.
Iov 9:8
Numai El întinde cerurile și umblă pe înălţimile mării.
Iov 9:9
El a făcut Ursa-Mare, Luceafărul de seară și Raliţele și stelele din ţinuturile de miazăzi.
Iov 9:10
El face lucruri mari și nepătrunse, minuni fără număr.
Iov 9:11
Iată, El trece pe lângă mine, și nu-L văd, Se duce, și nu-L zăresc.
Iov 9:12
Dacă apucă El, cine-L va opri? Cine-I va zice: ‘Ce faci?’
Iov 9:13
Dumnezeu nu-Și întoarce mânia; sub El se pleacă toţi sprijinitorii mândriei.
Iov 9:14
Și eu cum să-I răspund? Ce cuvinte să aleg?
Iov 9:15
Chiar dacă aș avea dreptate, nu I-aș răspunde. Nu pot decât să mă rog judecătorului.
Iov 9:16
Și chiar dacă m-ar asculta când Îl chem, tot n-aș putea crede că mi-a ascultat glasul –
Iov 9:17
El, care mă izbește ca într-o furtună, care îmi înmulţește fără pricină rănile,
Iov 9:18
care nu mă lasă să răsuflu, mă satură de amărăciune.
Iov 9:19
Să alerg la putere? El este atotputernic. La dreptate? Cine mă va apăra?
Iov 9:20
Oricâtă dreptate aș avea, gura mea mă va osândi și oricât de nevinovat aș fi, El mă va arăta ca vinovat.
Iov 9:21
Nevinovat! Sunt, dar nu ţin la viaţă, îmi dispreţuiesc viaţa.
Iov 9:22
Ce-mi pasă la urma urmei? Căci îndrăznesc s-o spun: El nimicește pe cel nevinovat ca și pe cel vinovat.
Iov 9:23
Și dacă biciul ar pricinui măcar îndată moartea…! Dar El râde de încercările celui nevinovat.
Iov 9:24
Pământul este dat pe mâinile celui nelegiuit; El acoperă ochii judecătorilor – de nu El, apoi cine altul?
Iov 9:25
Zilele mele aleargă mai iuţi decât un alergător; fug fără să fi văzut fericirea;
Iov 9:26
trec ca și corăbiile cele iuţi, ca vulturul care se repede asupra prăzii.
Iov 9:27
Dacă zic: ‘Vreau să-mi uit suferinţele, să-mi las întristarea și să fiu voios’,
Iov 9:28
sunt îngrozit de toate durerile mele. Știu că nu mă vei scoate nevinovat.
Iov 9:29
Și dacă voi fi judecat vinovat, pentru ce să mă mai trudesc degeaba?
Iov 9:30
Chiar dacă m-aș spăla cu zăpadă, chiar dacă mi-aș curăţi mâinile cu leșie,
Iov 9:31
Tu tot m-ai cufunda în mocirlă, de s-ar scârbi până și hainele de mine!
Iov 9:32
Căci El nu este un om ca mine, ca să-I pot răspunde și să mergem împreună la judecată.
Iov 9:33
Nici nu este vreun mijlocitor între noi, care să-și pună mâna peste noi amândoi.
Iov 9:34
Să-Și tragă însă varga de deasupra mea și să nu mă mai tulbure spaima Lui.
Iov 9:35
Atunci voi vorbi și nu mă voi teme de El. Altfel, nu sunt stăpân pe mine.