Iov 6:1
Iov a luat cuvântul și a zis:
Iov 6:2
„O, de ar fi cu putinţă să mi se cântărească durerea și să mi se pună toate nenorocirile în cumpănă,
Iov 6:3
ar fi mai grele decât nisipul mării, de aceea îmi merg cuvintele până la nebunie!
Iov 6:4
Căci săgeţile Celui Atotputernic m-au străpuns, sufletul meu le suge otrava și groaza Domnului bagă fiori în mine!
Iov 6:5
Zbiară măgarul sălbatic când are verdeaţă? Mugește boul când are de mâncare?
Iov 6:6
Poţi mânca ce-i fără gust și fără sare? Are vreun gust albușul unui ou?
Iov 6:7
Orice lucru de care aș vrea să nu m-ating, acela-i hrana mea, fie cât de greţoasă ea!
Iov 6:8
O, de mi s-ar asculta dorinţa și de mi-ar împlini Dumnezeu nădejdea!
Iov 6:9
De ar vrea Dumnezeu să mă zdrobească, întindă-Și mâna și să mă prăpădească!
Iov 6:10
Îmi va rămâne măcar această mângâiere, această bucurie în durerile cu care mă copleșește: că niciodată n-am călcat poruncile Celui Sfânt.
Iov 6:11
La ce să mai nădăjduiesc, când nu mai pot? La ce să mai aștept, când sfârșitul se știe?
Iov 6:12
Tăria mea oare este o tărie de piatră? Trupul meu e de aramă?
Iov 6:13
Nu sunt eu lipsit de ajutor, și n-a fugit mântuirea de mine?
Iov 6:14
Cel ce suferă are drept la mila prietenului, chiar dacă părăsește frica de Cel Atotputernic.
Iov 6:15
Fraţii mei s-au arătat înșelători ca un pârâu, ca albia pâraielor care trec.
Iov 6:16
Un sloi le tulbură cursul, zăpada se îngrămădește pe ele;
Iov 6:17
vine arșiţa vremii și seacă, vine căldura soarelui și li se usucă albia.
Iov 6:18
Cete de călători se abat din drumul lor, se cufundă în pustie și pier.
Iov 6:19
Cetele celor din Tema se uită ţintă la ele, călătorii din Seba sunt plini de nădejde când le văd.
Iov 6:20
Dar rămân înșelaţi în nădejdea lor, rămân uimiţi când ajung la ele.
Iov 6:21
Așa sunteţi și voi acum pentru mine. Voi îmi vedeţi necazul și vă îngroziţi!
Iov 6:22
V-am zis eu oare: ‘Daţi-mi ceva, cheltuiţi din averile voastre pentru mine,
Iov 6:23
scăpaţi-mă din mâna vrăjmașului, răscumpăraţi-mă din mâna celor răi’?
Iov 6:24
Învăţaţi-mă, și voi tăcea; faceţi-mă să înţeleg în ce am păcătuit.
Iov 6:25
O, cât de înduplecătoare sunt cuvintele adevărului! Dar ce dovedesc mustrările voastre?
Iov 6:26
Vreţi să mă mustraţi pentru tot ce am zis și să nu vedeţi decât vânt în cuvintele unui deznădăjduit?
Iov 6:27
Voi năpăstuiţi pe orfan, prigoniţi pe prietenul vostru.
Iov 6:28
Uitaţi-vă la mine, vă rog! Doar nu voi minţi în faţă!
Iov 6:29
Întoarceţi-vă, nu fiţi nedrepţi; întoarceţi-vă și mărturisiţi că sunt nevinovat!
Iov 6:30
Este vreo nelegiuire pe limba mea și nu deosebește gura mea ce este rău?