Iov 39:1
Știi tu când își fac caprele sălbatice puii? Vezi tu pe cerboaice când fată?
Iov 39:2
Numeri tu lunile în care sunt însărcinate și cunoști tu vremea când nasc?
Iov 39:3
Ele se pleacă, fată puii și scapă iute de durerile lor.
Iov 39:4
Puii lor prind vlagă și cresc sub cerul slobod; pleacă și nu se mai întorc la ele.
Iov 39:5
Cine a lăsat slobod măgarul sălbatic, izbăvindu-l de orice legătură?
Iov 39:6
I-am dat ca locuinţă pustiul și pământul sărac ca locaș.
Iov 39:7
El râde de zarva cetăţilor și n-aude strigătele stăpânului care-l mână.
Iov 39:8
Străbate munţii ca să-și găsească hrana și umblă după tot ce este verde.
Iov 39:9
Vrea bivolul sălbatic să fie în slujba ta? Și stă el noaptea la ieslea ta?
Iov 39:10
Îl poţi lega tu cu o funie ca să tragă o brazdă? Merge el după tine ca să grăpeze bulgării din văi?
Iov 39:11
Te încrezi tu în el pentru că puterea lui este mare? Și-i lași tu grija lucrărilor tale?
Iov 39:12
Te lași tu pe el pentru căratul roadelor tale, ca să le strângă în aria ta?
Iov 39:13
Aripa struţului bate cu veselie, de-ai zice că este aripa și penișul berzei.
Iov 39:14
Dar struţoaica își încredinţează pământului ouăle și le lasă să se încălzească în nisip.
Iov 39:15
Ea uită că piciorul le poate strivi, că o fiară de câmp le poate călca în picioare.
Iov 39:16
Este aspră cu puii săi, de parcă nici n-ar fi ai ei. Că s-a trudit degeaba, nu-i pasă nicidecum!
Iov 39:17
Căci Dumnezeu nu i-a dat înţelepciune și nu i-a făcut parte de pricepere.
Iov 39:18
Când se scoală și pornește, râde de cal și de călăreţul lui.
Iov 39:19
Tu dai putere calului și-i îmbraci gâtul cu o coamă ce fâlfâie?
Iov 39:20
Tu-l faci să sară ca lăcusta? Nechezatul lui puternic răspândește groaza.
Iov 39:21
Scurmă pământul și, mândru de puterea lui, se aruncă asupra celor înarmaţi;
Iov 39:22
își bate joc de frică, nu se teme și nu se dă înapoi dinaintea sabiei.
Iov 39:23
Zăngănește tolba cu săgeţi pe el, suliţa și lancea strălucesc,
Iov 39:24
fierbe de aprindere, mănâncă pământul, n-are astâmpăr când răsună trâmbiţa.
Iov 39:25
La sunetul trâmbiţei parcă zice: ‘Înainte!’ De departe miroase bătălia, glasul ca de tunet al căpeteniilor și strigătele de luptă.
Iov 39:26
Oare prin priceperea ta își ia uliul zborul și își întinde aripile spre miazăzi?
Iov 39:27
Oare din porunca ta se înalţă vulturul și își așază cuibul pe înălţimi?
Iov 39:28
El locuiește în stânci, acolo își are locuinţa, pe vârful zimţat al stâncilor și pe vârful munţilor.
Iov 39:29
De acolo descoperă el prada și își cufundă privirile în depărtare după ea.
Iov 39:30
Puii lui îi beau sângele; și acolo unde sunt hoituri, acolo-i și vulturul.”