Iov 31:1
Făcusem un legământ cu ochii mei, și nu mi-aș fi oprit privirile asupra unei fecioare.
Iov 31:2
Dar ce soartă mi-a păstrat Dumnezeu de sus? Ce moștenire mi-a trimis Cel Atotputernic din ceruri?
Iov 31:3
Pieirea nu-i oare pentru cel rău și nenorocirea pentru cei ce fac fărădelege?
Iov 31:4
N-a cunoscut Dumnezeu căile mele? Nu mi-a numărat El toţi pașii mei?
Iov 31:5
Dacă am umblat cu minciuna, dacă mi-a alergat piciorul după înșelăciune,
Iov 31:6
să mă cântărească Dumnezeu în cumpăna celor fără prihană, și-mi va vedea neprihănirea!
Iov 31:7
De mi s-a abătut pasul de pe calea cea dreaptă, de mi-a urmat inima ochii, de s-a lipit vreo întinăciune de mâinile mele,
Iov 31:8
atunci eu să semăn, și altul să secere și odraslele mele să fie dezrădăcinate!
Iov 31:9
Dacă mi-a fost amăgită inima de vreo femeie, dacă am pândit la ușa aproapelui meu,
Iov 31:10
atunci nevastă-mea să macine pentru altul și s-o necinstească alţii!
Iov 31:11
Căci aceasta ar fi fost o nelegiuire, o fărădelege vrednică să fie pedepsită de judecători,
Iov 31:12
un foc care mistuie până la nimicire și care mi-ar fi prăpădit toată bogăţia.
Iov 31:13
De aș fi nesocotit dreptul slugii sau slujnicei mele când se certa cu mine,
Iov 31:14
ce aș putea să fac când Se ridică Dumnezeu? Ce aș putea răspunde când pedepsește El?
Iov 31:15
Cel ce m-a făcut pe mine în pântecele mamei mele nu l-a făcut și pe el? Oare nu ne-a întocmit același Dumnezeu în pântecele mamei?
Iov 31:16
Dacă n-am dat săracilor ce-mi cereau, dacă am făcut să se topească de plâns ochii văduvei,
Iov 31:17
dacă mi-am mâncat singur pâinea, fără ca orfanul să fi avut și el partea lui din ea,
Iov 31:18
eu, care din tinereţe l-am crescut ca un tată, eu, care de la naștere am sprijinit pe văduvă;
Iov 31:19
dacă am văzut pe cel nenorocit ducând lipsă de haine, pe cel lipsit neavând învelitoare,
Iov 31:20
fără ca inima lui să mă fi binecuvântat, fără să fi fost încălzit de lâna mieilor mei;
Iov 31:21
dacă am ridicat mâna împotriva orfanului, pentru că mă simţeam sprijinit de judecători,
Iov 31:22
atunci să mi se dezlipească umărul de la încheietură, să-mi cadă braţul și să se sfărâme!
Iov 31:23
Căci mă temeam de pedeapsa lui Dumnezeu și nu puteam lucra astfel din pricina măreţiei Lui.
Iov 31:24
Dacă mi-am pus încrederea în aur, dacă am zis aurului: ‘Tu ești nădejdea mea’,
Iov 31:25
dacă m-am îngâmfat de mărimea averilor mele, de mulţimea bogăţiilor pe care le dobândisem,
Iov 31:26
dacă am privit soarele când strălucea, luna când înainta măreaţă
Iov 31:27
și dacă mi s-a lăsat amăgită inima în taină, dacă le-am aruncat sărutări, ducându-mi mâna la gură –
Iov 31:28
și aceasta este tot o fărădelege care trebuie pedepsită de judecători, căci m-aș fi lepădat de Dumnezeul cel de sus –,
Iov 31:29
dacă m-am bucurat de nenorocirea vrăjmașului meu, dacă am sărit de bucurie când l-a atins nenorocirea,
Iov 31:30
eu, care n-am dat voie limbii mele să păcătuiască, să-i ceară moartea cu blestem,
Iov 31:31
dacă nu ziceau oamenii din cortul meu: ‘Unde este cel ce nu s-a săturat din carnea lui?’,
Iov 31:32
dacă petrecea străinul noaptea afară, dacă nu mi-aș fi deschis ușa să intre călătorul,
Iov 31:33
dacă mi-am ascuns fărădelegile, ca oamenii, și mi-am închis nelegiuirile în sân,
Iov 31:34
pentru că mă temeam de mulţime, pentru că mă temeam de dispreţul familiilor, ţinându-mă deoparte și necutezând să-mi trec pragul…
Iov 31:35
O, de aș găsi pe cineva să m-asculte! Iată apărarea mea, iscălită de mine: să-mi răspundă Cel Atotputernic! Cine-mi va da plângerea iscălită de potrivnicul meu?
Iov 31:36
Ca să-i port scrisoarea pe umăr, s-o leg de fruntea mea ca o cunună;
Iov 31:37
să-i dau socoteală de toţi pașii mei, să mă apropii de el ca un domn.
Iov 31:38
Dacă pământul meu strigă împotriva mea și dacă brazdele lui varsă lacrimi;
Iov 31:39
dacă i-am mâncat rodul fără să-l fi plătit și dacă am întristat sufletul vechilor lui stăpâni,
Iov 31:40
atunci să crească spini din el în loc de grâu și neghină în loc de orz!” Sfârșitul cuvintelor lui Iov.