Iov 30:1
Și acum!… Am ajuns de râsul celor mai tineri decât mine, pe ai căror părinţi nu-i socoteam vrednici să-i pun printre câinii turmei mele.
Iov 30:2
Dar la ce mi-ar fi folosit puterea mâinilor lor, când ei nu erau în stare să ajungă la bătrâneţe?
Iov 30:3
Sfrijiţi de sărăcie și foame, fug în locuri uscate, de multă vreme părăsite și pustii.
Iov 30:4
Smulg ierburile sălbatice de lângă copăcei și n-au ca pâine decât rădăcina de bucsău.
Iov 30:5
Sunt izgoniţi din mijlocul oamenilor, strigă lumea după ei ca după niște hoţi.
Iov 30:6
Locuiesc în văi îngrozitoare, în peșterile pământului și în stânci.
Iov 30:7
Urlă printre tufișuri și se adună sub mărăcini.
Iov 30:8
Fiinţe mârșave și dispreţuite, sunt izgoniţi din ţară.
Iov 30:9
Și acum, astfel de oameni mă pun în cântecele lor, am ajuns de batjocura lor.
Iov 30:10
Mă urăsc, mă ocolesc, mă scuipă în faţă.
Iov 30:11
Nu se mai sfiesc și mă înjosesc, nu mai au niciun frâu înaintea mea.
Iov 30:12
Ticăloșii aceștia se scoală la dreapta mea și îmi împing picioarele și își croiesc cărări împotriva mea, ca să mă piardă.
Iov 30:13
Îmi nimicesc cărarea și lucrează ca să mă prăpădească, ei, cărora nimeni nu le-ar veni în ajutor.
Iov 30:14
Ca printr-o largă spărtură străbat spre mine, se năpustesc sub pocnetul dărâmăturilor.
Iov 30:15
Mă apucă groaza. Slava îmi este spulberată ca de vânt, ca un nor a trecut fericirea mea.
Iov 30:16
Și acum, mi se topește sufletul în mine și m-au apucat zilele suferinţei.
Iov 30:17
Noaptea mă pătrunde și-mi smulge oasele, durerea care mă roade nu încetează.
Iov 30:18
De tăria suferinţei, haina își pierde faţa, mi se lipește de trup ca o cămașă.
Iov 30:19
Dumnezeu m-a aruncat în noroi și am ajuns ca ţărâna și cenușa.
Iov 30:20
Strig către Tine și nu-mi răspunzi; stau în picioare și nu mă vezi.
Iov 30:21
Ești fără milă împotriva mea, lupţi împotriva mea cu tăria mâinii Tale.
Iov 30:22
Mă ridici, îmi dai drumul pe vânt și mă nimicești cu suflarea furtunii.
Iov 30:23
Căci știu că mă duci la moarte, în locul unde se întâlnesc toţi cei vii.
Iov 30:24
Dar cel ce se prăbușește nu-și întinde mâinile? Cel în nenorocire nu cere ajutor?
Iov 30:25
Nu plângeam eu pe cel amărât? N-avea inima mea milă de cel lipsit?
Iov 30:26
Mă așteptam la fericire, și, când colo, nenorocirea a venit peste mine; trăgeam nădejde de lumină, și, când colo, a venit întunericul.
Iov 30:27
Îmi fierb măruntaiele fără încetare, m-au apucat zilele de durere.
Iov 30:28
Umblu înnegrit, dar nu de soare. Mă scol în plină adunare și strig după ajutor.
Iov 30:29
Am ajuns frate cu șacalii, tovarăș cu struţii.
Iov 30:30
Pielea mi se înnegrește și cade, iar oasele îmi ard și se usucă.
Iov 30:31
Harpa mea s-a prefăcut în instrument de jale și cavalul meu scoate sunete plângătoare.