Iov 29:1
Iov a luat din nou cuvântul în pilde și a zis:
Iov 29:2
„O, cum nu pot să fiu ca în lunile trecute, ca în zilele când mă păzea Dumnezeu,
Iov 29:3
când candela Lui strălucea deasupra capului meu și lumina Lui mă călăuzea în întuneric!
Iov 29:4
Cum nu sunt ca în zilele puterii mele, când Dumnezeu veghea ca un prieten peste cortul meu,
Iov 29:5
când Cel Atotputernic încă era cu mine și când copiii mei stăteau în jurul meu;
Iov 29:6
când mi se scăldau pașii în smântână și stânca vărsa lângă mine pâraie de untdelemn!
Iov 29:7
Dacă ieșeam să mă duc la poarta cetăţii și dacă îmi pregăteam un scaun în piaţă,
Iov 29:8
tinerii se trăgeau înapoi la apropierea mea, bătrânii se sculau și stăteau în picioare.
Iov 29:9
Mai-marii își opreau cuvântările și își puneau mâna la gură.
Iov 29:10
Glasul căpeteniilor tăcea și li se lipea limba de cerul gurii.
Iov 29:11
Urechea care mă auzea mă numea fericit, ochiul care mă vedea mă lăuda.
Iov 29:12
Căci scăpam pe săracul care cerea ajutor și pe orfanul lipsit de sprijin.
Iov 29:13
Binecuvântarea nenorocitului venea peste mine, umpleam de bucurie inima văduvei.
Iov 29:14
Mă îmbrăcam cu dreptatea și-i slujeam de îmbrăcăminte, neprihănirea îmi era manta și turban.
Iov 29:15
Orbului îi eram ochi și șchiopului, picior.
Iov 29:16
Celor nenorociţi le eram tată și cercetam pricina celui necunoscut.
Iov 29:17
Rupeam falca celui nedrept și-i smulgeam prada din dinţi.
Iov 29:18
Atunci ziceam: ‘În cuibul meu voi muri, zilele mele vor fi multe ca nisipul.
Iov 29:19
Apa va pătrunde în rădăcinile mele, roua va sta toată noaptea peste ramurile mele.
Iov 29:20
Slava mea va înverzi neîncetat și arcul îmi va întineri în mână.’
Iov 29:21
Oamenii mă ascultau și așteptau, tăceau înaintea sfaturilor mele.
Iov 29:22
După cuvântările mele, niciunul nu răspundea și cuvântul meu era pentru toţi o rouă binefăcătoare.
Iov 29:23
Mă așteptau ca pe ploaie, căscau gura ca după ploaia de primăvară.
Iov 29:24
Când li se înmuia inima, le zâmbeam și nu puteau izgoni seninătatea de pe fruntea mea.
Iov 29:25
Îmi plăcea să mă duc la ei și mă așezam în fruntea lor; eram ca un împărat în mijlocul unei oștiri, ca un mângâietor lângă niște întristaţi.