Iov 24:1
Pentru ce nu păzește Cel Atotputernic vremurile de judecată și de ce nu văd cei ce-L cunosc zilele Lui de pedeapsă?
Iov 24:2
Sunt unii care mută hotarele, fură turmele și le pasc;
Iov 24:3
iau măgarul orfanului, iau zălog vaca văduvei;
Iov 24:4
îmbrâncesc din drum pe cei lipsiţi, silesc pe toţi nenorociţii din ţară să se ascundă.
Iov 24:5
Și aceștia, ca măgarii sălbatici din pustie, ies dimineaţa la lucru să caute hrană și în pustie trebuie să caute pâinea pentru copiii lor.
Iov 24:6
Taie nutreţul care a mai rămas pe câmp, culeg ciorchinele rămase pe urma culegătorilor în via celui nelegiuit.
Iov 24:7
Îi apucă noaptea în umezeală, fără îmbrăcăminte, fără învelitoare împotriva frigului.
Iov 24:8
Îi pătrunde ploaia munţilor și, neavând alt adăpost, se ghemuiesc lângă stânci.
Iov 24:9
Aceia smulg pe orfan de la ţâţă, iau zălog tot ce are săracul.
Iov 24:10
Și săracii umblă goi de tot, fără îmbrăcăminte, strâng snopii și-s flămânzi;
Iov 24:11
în grădinile nelegiuitului ei fac untdelemn, calcă teascul și le este sete;
Iov 24:12
în cetăţi se aud vaietele celor ce mor, sufletul celor răniţi strigă… Și Dumnezeu nu ia seama la aceste mișelii!
Iov 24:13
Alţii sunt vrăjmași ai luminii, nu cunosc căile ei, nu umblă pe cărările ei.
Iov 24:14
Ucigașul se scoală în revărsatul zorilor, ucide pe cel sărac și lipsit, și noaptea fură.
Iov 24:15
Ochiul preacurvarului pândește amurgul: ‘Nimeni nu mă va vedea’, zice el, și își pune o maramă pe faţă.
Iov 24:16
Noaptea sparg casele, ziua stau închiși; se tem de lumină.
Iov 24:17
Pentru ei, dimineaţa este umbra morţii și, când o văd, simt toate spaimele morţii.
Iov 24:18
Dar nelegiuitul alunecă ușor pe faţa apelor, pe pământ n-are decât o parte blestemată și niciodată n-apucă pe drumul celor vii!
Iov 24:19
Cum sorb seceta și căldura apele zăpezii, așa înghite Locuinţa morţilor pe cei ce păcătuiesc.
Iov 24:20
Pântecele mamei îl uită, viermii se ospătează cu el, nimeni nu-și mai aduce aminte de el! Nelegiuitul este sfărâmat ca un copac,
Iov 24:21
el, care prădează pe femeia stearpă și fără copii, el, care nu face niciun bine văduvei!…
Iov 24:22
Și totuși Dumnezeu, prin puterea Lui, lungește zilele celor silnici, și iată-i în picioare când nu mai trăgeau nădejde de viaţă;
Iov 24:23
El le dă liniște și încredere, are privirile îndreptate spre căile lor.
Iov 24:24
S-au ridicat, și într-o clipă nu mai sunt: cad, mor ca toţi oamenii, sunt tăiaţi ca spicele coapte.
Iov 24:25
Nu este așa? Cine mă va dovedi de minciună, cine-mi va nimici cuvintele mele?”