Iov 17:1
Mi se pierde suflarea, mi se sting zilele, mă așteaptă mormântul.
Iov 17:2
Sunt înconjurat de batjocoritori, și ochiul meu trebuie să privească spre ocările lor.
Iov 17:3
Pune-Te singur zălog pentru mine înaintea Ta; altfel, cine ar putea răspunde pentru mine?
Iov 17:4
Căci le-ai încuiat inima în faţa priceperii. De aceea nici nu-i vei lăsa să biruiască.
Iov 17:5
Cine dă pe prieteni să fie prădaţi, copiilor aceluia li se vor topi ochii.
Iov 17:6
M-a făcut de basmul oamenilor și ca unul pe care-l scuipi în faţă!
Iov 17:7
Ochiul mi se întunecă de durere; toate mădularele mele sunt ca o umbră.
Iov 17:8
Oamenii fără prihană sunt înmărmuriţi de aceasta, și cel nevinovat se răscoală împotriva celui nelegiuit.
Iov 17:9
Cel fără prihană rămâne totuși tare pe calea lui, cel cu mâinile curate se întărește tot mai mult.
Iov 17:10
Dar voi, toţi, întoarceţi-vă, veniţi iarăși cu cuvântările voastre, și vă voi arăta că între voi niciunul nu e înţelept.
Iov 17:11
Ce! Mi s-au dus zilele, mi s-au nimicit planurile, planurile acelea făcute cu atâta iubire în inima mea…
Iov 17:12
Și ei mai spun că noaptea este zi, că se apropie lumina, când întunericul a și venit!
Iov 17:13
Când Locuinţa morţilor o aștept ca locuinţă, când în întuneric îmi voi înălţa culcușul;
Iov 17:14
când strig gropii: ‘Tu ești tatăl meu!’ Și viermilor: ‘Voi sunteţi mama și sora mea!’
Iov 17:15
Unde mai este atunci nădejdea mea? Și cine mai poate vedea nădejdea mea?
Iov 17:16
Ea se va coborî cu mine la porţile Locuinţei morţilor, când vom merge împreună să ne odihnim în ţărână.”