Iov 14:1
Omul născut din femeie are viaţa scurtă, dar plină de necazuri.
Iov 14:2
Se naște și e tăiat ca o floare; fuge și piere ca o umbră.
Iov 14:3
Și asupra lui ai Tu ochiul deschis! Și pe mine mă tragi la judecată cu Tine!
Iov 14:4
Cum ar putea să iasă dintr-o fiinţă necurată un om curat? Nu poate să iasă niciunul.
Iov 14:5
Dacă zilele lui sunt hotărâte, dacă i-ai numărat lunile, dacă i-ai însemnat hotarul pe care nu-l va putea trece,
Iov 14:6
întoarce-Ţi măcar privirile de la el și dă-i răgaz, să aibă măcar bucuria pe care o are simbriașul la sfârșitul zilei.
Iov 14:7
Un copac și tot are nădejde, căci, când este tăiat, odrăslește din nou și iar dă lăstari.
Iov 14:8
Când i-a îmbătrânit rădăcina în pământ, când îi piere trunchiul în ţărână,
Iov 14:9
înverzește iarăși de mirosul apei și dă ramuri de parcă ar fi sădit din nou.
Iov 14:10
Dar omul, când moare, rămâne întins. Omul, când își dă sufletul, unde mai este?
Iov 14:11
Cum pier apele din lacuri și cum seacă și se usucă râurile,
Iov 14:12
așa se culcă și omul și nu se mai scoală; cât vor fi cerurile, nu se mai deșteaptă și nu se mai scoală din somnul lui.
Iov 14:13
Ah, de m-ai ascunde în Locuinţa morţilor, de m-ai acoperi până-Ţi va trece mânia și de mi-ai rândui o vreme când Îţi vei aduce iarăși aminte de mine!
Iov 14:14
Dacă omul, odată mort, ar putea să mai învieze, aș mai trage nădejde în tot timpul suferinţelor mele, până mi se va schimba starea în care mă găsesc.
Iov 14:15
Atunci m-ai chema și Ţi-aș răspunde și Ţi-ar fi dor de făptura mâinilor Tale.
Iov 14:16
Dar astăzi îmi numeri pașii, ai ochiul asupra păcatelor mele;
Iov 14:17
călcările mele de lege sunt pecetluite într-un mănunchi și născocești fărădelegi în sarcina mea.
Iov 14:18
Cum se prăbușește muntele și piere, cum piere stânca din locul ei,
Iov 14:19
cum este mâncată piatra de ape și cum este luat pământul de râu, așa nimicești Tu nădejdea omului.
Iov 14:20
Îl urmărești întruna și se duce; Îi schimonosești faţa și apoi îi dai drumul.
Iov 14:21
De ajung fiii lui la cinste, el nu știe nimic; de sunt înjosiţi, habar n-are.
Iov 14:22
Numai pentru el simte durere în trupul lui, numai pentru el simte întristare în sufletul lui.”