Neemia 2:1
În luna Nisan, anul al douăzecilea al împăratului Artaxerxe, pe când vinul era înaintea lui, am luat vinul și l-am dat împăratului. Niciodată nu fusesem trist înaintea lui.
Neemia 2:2
Împăratul mi-a zis: „Pentru ce ai faţa tristă? Totuși nu ești bolnav; nu poate fi decât o întristare a inimii.” Atunci m-a apucat o mare frică
Neemia 2:3
și am răspuns împăratului: „Trăiască împăratul în veac! Cum să n-am faţa tristă când cetatea în care sunt mormintele părinţilor mei este nimicită și porţile ei sunt arse de foc?”
Neemia 2:4
Și împăratul mi-a zis: „Ce ceri?” Eu m-am rugat Dumnezeului cerurilor
Neemia 2:5
și am răspuns împăratului: „Dacă găsește cu cale împăratul și dacă robul tău îi este plăcut, trimite-mă în Iuda, la cetatea mormintelor părinţilor mei, ca s-o zidesc din nou.”
Neemia 2:6
Împăratul, lângă care ședea și împărăteasa, mi-a zis atunci: „Cât va ţine călătoria ta și când te vei întoarce?” Împăratul a găsit cu cale să mă lase să plec și i-am hotărât o vreme.
Neemia 2:7
Apoi am zis împăratului: „Dacă găsește împăratul cu cale, să mi se dea scrisori pentru dregătorii de dincolo de râu, ca să mă lase să trec și să intru în Iuda,
Neemia 2:8
și o scrisoare pentru Asaf, păzitorul pădurii împăratului, ca să-mi dea lemne să fac grinzi pentru porţile cetăţuiei de lângă casă, pentru zidul cetăţii și pentru casa în care voi locui.” Împăratul mi-a dat aceste scrisori, căci mâna cea bună a Dumnezeului meu era peste mine.
Neemia 2:9
M-am dus la dregătorii de dincolo de râu și le-am dat scrisorile împăratului, care pusese să mă însoţească niște mai-mari ai oastei și niște călăreţi.
Neemia 2:10
Sanbalat, Horonitul, și Tobia, slujitorul amonit, când au auzit lucrul acesta, nu le-a plăcut deloc că venea un om să caute binele copiilor lui Israel.
Neemia 2:11
Am ajuns la Ierusalim și am rămas acolo trei zile.
Neemia 2:12
După aceea, m-am sculat noaptea cu câţiva oameni, fără să fi spus cuiva ce-mi pusese Dumnezeul meu în inimă să fac pentru Ierusalim. Nu era cu mine nicio altă vită, afară de vita pe care călăream.
Neemia 2:13
Am ieșit noaptea pe Poarta Văii și m-am îndreptat spre Izvorul Balaurului și spre Poarta Gunoiului, uitându-mă cu băgare de seamă la zidurile dărâmate ale Ierusalimului și la porţile lui arse de foc.
Neemia 2:14
Am trecut pe la Poarta Izvorului și pe la Iazul Împăratului, și nu era loc pe unde să treacă vita care era sub mine.
Neemia 2:15
M-am suit noaptea pe la pârâu și m-am uitat iarăși cu băgare de seamă la zid. Apoi am intrat pe Poarta Văii, și astfel m-am întors.
Neemia 2:16
Dregătorii nu știau unde fusesem și ce făceam. Până în clipa aceea nu spusesem nimic iudeilor, nici preoţilor, nici mai-marilor, nici dregătorilor, nici vreunuia din cei ce vedeau de treburi.
Neemia 2:17
Le-am zis atunci: „Vedeţi starea nenorocită în care suntem! Ierusalimul este dărâmat și porţile sunt arse de foc. Veniţi să zidim iarăși zidul Ierusalimului și să nu mai fim de ocară!”
Neemia 2:18
Și le-am istorisit cum mâna cea bună a Dumnezeului meu fusese peste mine și ce cuvinte îmi spusese împăratul. Ei au zis: „Să ne sculăm și să zidim!” Și s-au întărit în această hotărâre bună.
Neemia 2:19
Sanbalat, Horonitul, Tobia, slujitorul amonit, și Gheșem, Arabul, fiind înștiinţaţi, și-au bătut joc de noi și ne-au dispreţuit. Ei au zis: „Ce faceţi voi acolo? Vă răsculaţi împotriva împăratului?”
Neemia 2:20
Și eu le-am răspuns: „Dumnezeul cerurilor ne va da izbânda. Noi, robii Săi, ne vom scula și vom zidi, dar voi n-aveţi nici parte, nici drept, nici aducere aminte în Ierusalim.”