2 Împăraţilor 4:1
O femeie dintre nevestele fiilor prorocilor a strigat lui Elisei: „Robul tău, bărbatul meu, a murit și știi că robul tău se temea de Domnul; și cel ce l-a împrumutat a venit să ia cei doi copii ai mei și să-i facă robi.”
2 Împăraţilor 4:2
Elisei i-a zis: „Ce pot să fac pentru tine? Spune-mi, ce ai acasă?” Ea a răspuns: „Roaba ta n-are acasă decât un vas cu untdelemn.”
2 Împăraţilor 4:3
Și el a zis: „Du-te de cere vase de afară, de la toţi vecinii tăi, vase goale, și nu cere puţine.
2 Împăraţilor 4:4
Când te vei întoarce, închide ușa după tine și după copiii tăi, toarnă din untdelemn în toate aceste vase și pune deoparte pe cele pline.”
2 Împăraţilor 4:5
Atunci, ea a plecat de la el. A închis ușa după ea și după copiii ei; ei îi apropiau vasele și ea turna din untdelemn în ele.
2 Împăraţilor 4:6
Când s-au umplut vasele, ea a zis fiului său: „Mai dă-mi un vas.” Dar el i-a răspuns: „Nu mai este niciun vas.” Și n-a mai curs untdelemn.
2 Împăraţilor 4:7
Ea s-a dus de a spus omului lui Dumnezeu lucrul acesta. Și el a zis: „Du-te de vinde untdelemnul și plătește-ţi datoria, iar cu ce va rămâne vei trăi tu și fiii tăi.”
2 Împăraţilor 4:8
Într-o zi, Elisei trecea prin Sunem. Acolo era o femeie bogată. Ea a stăruit de el să primească să mănânce la ea. Și ori de câte ori trecea, se ducea să mănânce la ea.
2 Împăraţilor 4:9
Ea a zis bărbatului ei: „Iată, știu că omul acesta care trece totdeauna pe la noi este un om sfânt al lui Dumnezeu.
2 Împăraţilor 4:10
Să facem o mică odaie sus, cu ziduri, și să punem în ea un pat pentru el, o masă, un scaun și un sfeșnic, ca să stea acolo când va veni la noi.”
2 Împăraţilor 4:11
Elisei, întorcându-se la Sunem, s-a dus în odaia de sus și s-a culcat acolo.
2 Împăraţilor 4:12
El a zis slujitorului său Ghehazi: „Cheamă pe sunamita aceasta!” Ghehazi a chemat-o și ea a venit înaintea lui.
2 Împăraţilor 4:13
Și Elisei a zis lui Ghehazi: „Spune-i: ‘Iată, pentru noi tu ţi-ai făcut toată tulburarea aceasta. Noi ce putem face pentru tine? Trebuie să vorbim pentru tine împăratului sau căpeteniei oștirii?’” Ea a răspuns: „Eu locuiesc liniștită în mijlocul poporului meu.”
2 Împăraţilor 4:14
Și el a zis: „Ce să fac pentru ea?” Ghehazi a răspuns: „Ea n-are fiu și bărbatul ei este bătrân.”
2 Împăraţilor 4:15
Și el a zis: „Cheam-o!” Ghehazi a chemat-o și ea a venit la ușă.
2 Împăraţilor 4:16
Elisei i-a zis: „La anul, pe vremea aceasta, vei ţine în braţe un fiu.” Și ea a zis: „Nu, domnul meu, omule al lui Dumnezeu, nu amăgi pe roaba ta!”
2 Împăraţilor 4:17
Femeia a rămas însărcinată și a născut un fiu chiar pe vremea aceea, în anul următor, cum îi spusese Elisei.
2 Împăraţilor 4:18
Copilul s-a făcut mare. Și, într-o zi, când s-a dus pe la tatăl său la secerători,
2 Împăraţilor 4:19
a zis tatălui său: „Capul meu! Capul meu!” Tatăl a zis slujitorului său: „Du-l la mama sa!”
2 Împăraţilor 4:20
Slujitorul l-a luat și l-a dus la mama sa. Și copilul a stat pe genunchii mamei sale până la amiază și apoi a murit.
2 Împăraţilor 4:21
Ea s-a suit, l-a culcat pe patul omului lui Dumnezeu, a închis ușa după ea și a ieșit.
2 Împăraţilor 4:22
A chemat pe bărbatul ei și a zis: „Trimite-mi, te rog, un slujitor și o măgăriţă; vreau să mă duc în grabă la omul lui Dumnezeu și apoi mă voi întoarce.”
2 Împăraţilor 4:23
Și el a zis: „Pentru ce vrei să te duci astăzi la el? Doar nu este nici lună nouă, nici Sabat.” Ea a răspuns: „Fii pe pace!”
2 Împăraţilor 4:24
Apoi a pus șaua pe măgăriţă și a zis slujitorului său: „Mână și pleacă, să nu oprești pe drum decât când ţi-oi spune.”
2 Împăraţilor 4:25
Ea a plecat deci și s-a dus la omul lui Dumnezeu pe muntele Carmel. Omul lui Dumnezeu a văzut-o de departe și a zis slujitorului său Ghehazi: „Iată pe sunamita aceea!
2 Împăraţilor 4:26
Acum, aleargă dar înaintea ei și spune-i: ‘Ești bine? Bărbatul tău și copilul sunt bine?’” Ea a răspuns: „Bine.”
2 Împăraţilor 4:27
Și, cum a ajuns la omul lui Dumnezeu pe munte, i-a îmbrăţișat picioarele. Ghehazi s-a apropiat s-o dea înapoi. Dar omul lui Dumnezeu a zis: „Las-o, căci este tare amărâtă și Domnul mi-a ascuns lucrul acesta și nu mi l-a făcut cunoscut.”
2 Împăraţilor 4:28
Atunci, ea a zis: „Am cerut eu oare domnului meu un fiu? N-am zis eu: ‘Nu mă amăgi’?”
2 Împăraţilor 4:29
Și Elisei a zis lui Ghehazi: „Încinge-ţi mijlocul, ia toiagul meu în mână și pleacă. Dacă vei întâlni pe cineva, să nu-l întrebi de sănătate și, dacă te va întreba cineva de sănătate, să nu-i răspunzi. Să pui toiagul meu pe faţa copilului.”
2 Împăraţilor 4:30
Mama copilului a zis: „Viu este Domnul și viu este sufletul tău că nu te voi părăsi.” Și el s-a sculat și a mers după ea.
2 Împăraţilor 4:31
Ghehazi le-o luase înainte și pusese toiagul pe faţa copilului, dar n-a dat nici glas, nici semn de simţire. S-a întors înaintea lui Elisei, i-a spus lucrul acesta și a zis: „Copilul nu s-a trezit.”
2 Împăraţilor 4:32
Când a ajuns Elisei în casă, iată că murise copilul, culcat în patul lui.
2 Împăraţilor 4:33
Elisei a intrat și a închis ușa după ei amândoi și s-a rugat Domnului.
2 Împăraţilor 4:34
S-a suit și s-a culcat pe copil; și-a pus gura pe gura lui, ochii lui pe ochii lui, mâinile lui pe mâinile lui și s-a întins peste el. Și trupul copilului s-a încălzit.
2 Împăraţilor 4:35
Elisei a plecat, a mers încoace și încolo prin casă, apoi s-a suit iarăși și s-a întins peste copil. Și copilul a strănutat de șapte ori și a deschis ochii.
2 Împăraţilor 4:36
Elisei a chemat pe Ghehazi și a zis: „Cheamă pe sunamită.” Ghehazi a chemat-o și ea a venit la Elisei, care a zis: „Ia-ţi fiul!”
2 Împăraţilor 4:37
Ea s-a dus și s-a aruncat la picioarele lui și s-a închinat până la pământ. Și și-a luat fiul și a ieșit afară.
2 Împăraţilor 4:38
Elisei s-a întors la Ghilgal, și în ţară bântuia o foamete. Pe când fiii prorocilor ședeau înaintea lui, a zis slujitorului său: „Pune oala cea mare și fierbe o ciorbă pentru fiii prorocilor!”
2 Împăraţilor 4:39
Unul din ei a ieșit pe câmp să culeagă verdeţuri; a găsit viţă sălbatică și a cules din ea curcubete sălbatice, până și-a umplut haina. Când s-a întors, le-a tăiat în bucăţi în oala cu ciorbă, căci nu le cunoștea.
2 Împăraţilor 4:40
Au dat oamenilor acelora să mănânce. Dar, cum au mâncat din ciorba aceea, au strigat: „Omule al lui Dumnezeu, moartea este în oală!” Și n-au putut să mănânce.
2 Împăraţilor 4:41
Elisei a zis: „Luaţi făină.” A aruncat făină în oală și a zis: „Dă oamenilor acestora să mănânce.” Și nu mai era nimic vătămător în oală.
2 Împăraţilor 4:42
A venit un om din Baal-Șalișa. A adus pâine din cele dintâi roade omului lui Dumnezeu, și anume douăzeci de pâini de orz și spice noi în sac. Elisei a zis: „Dă oamenilor acestora să mănânce.”
2 Împăraţilor 4:43
Slujitorul său a răspuns: „Cum pot să dau din ele la o sută de inși?” Dar Elisei a zis: „Dă oamenilor să mănânce, căci așa vorbește Domnul: ‘Vor mânca, și va mai rămâne.’”
2 Împăraţilor 4:44
Atunci le-a pus pâinile înainte și au mâncat și le-a mai și rămas, după cuvântul Domnului.